Bobul de grau: aforisme de Hans Urs von Balthasar

DESCRIERE

Hans Urs von Balthasar
Bobul de grau: aforisme
Editura Galaxia Gutenberg, 2021
Traducerea din limba germana de Ioan MILEA
 

Extras/ Cristos/ pp. 63-64
Ca atunci cand uriasa cortina rosie se despica la mijloc si la rampa iese vorbitorul: nevazuta, in spate, taina scenei, el insusi parand o chintesenta a dramei care urmeaza sa se desfasoare: asa a aparut Domnul in lume.
*
Orice mare gandire a izvorat din conflictul a doua lucruri care s-au inteles: caracterul incurabil al fisurii fiintei si necesitatea inchiderii ei. Dar, pentru ca rezolvarea acestei contradictii sta doar in mana lui Cristos, orice filosofie depinde de existenta lui. Ea se uita in sus spre el cu aceeasi ingrijorata asteptare ca si cainele spre stapanul sau: oare se va hotari sa-i arunce osul cu care isi va face de lucru tot restul zilei?
*
Nicaieri caracterul creatural al gandirii noastre nu se vadeste cu atata tarie ca in problema lui a fi si a trebui. Aici ni se arata limpede ca exista probleme pe care nu avem a le rezolva, aproape tot atat de putin pe cat Adam trebuia sa manance marul in paradis. Caci nu e ingaduit nici sa credem ca totul e asa cum trebuie sa fie; nimeni nu e imputernicit sa ia in calcul pacatul intr-un tablou al lumii si sa confiste pentru sine punctul de vedere al mantuirii, care apartine lui Dumnezeu. Dar la fel de putin e ingaduit sa te indoiesti ca totul e asa cum trebuie sa fie, adica de faptul ca voia lui Dumnezeu e cu totul superioara aceleia a omului si ca se impune fata de ea. Ghimpele acestei aporii se face cel mai mult simtit practic in masura in care trebuie sa impacam o neputinta absoluta de a rabda pacatul cu un calm absolut al increderii in Dumnezeu, o teribil de serioasa dorinta de a avea o lume diferita cu o la fel de teribil de serioasa dorinta de a nu vrea altceva decat ceea ce vrea Dumnezeu. Problema trebuie mutata, inca o data, inapoi, in Cristos. Neputinta lui de a indura lumea asa cum e si indurarea a ceea ce e de neindurat in ascultarea fata de Tatal: in punctul de rascruce al celor doua stau adevaratele patimi, dar si depasirea contradictiei in crucea singura.