Ce este nihilismul? Nietzsche in interpretari moderne

DESCRIERE

HEIDEGGER COLLI MONTINARI SIMON NIETZSCHE

Ce este nihilismul?

Nietzsche in interpretari moderne

Editura Paideia, Bucuresti – 2020

Editie, traducere, introducere, note si comentarii de Alexandru BOBOC

Pret 38,00 Lei

Extras/ pp. 19-20

De fapt, unui biologism in conceperea rosturilor valorilor i se opune astfel deschiderea inversa, inaltarea vietii spre valori (chiar daca era vorba, in primul rand, de valori vitale). Prospectarea studiului creatiei pe o directie axiologica nu poate sa nu fie recunoscuta aici.

Cu aceasta, Nietzsche conduce la o eliberare de criterii exterioare, transcendente: „Omul transformator [...] este cel care creeaza (der Schaffende). El este omul propriu, care are realitate. Natural, <<creator>> nu inseamna omul care munceste fizic, ci cel care creeaza cu usurinta, cel care instituie valori [...] Pentru creator nu exista o lume cu sens gata facuta.”

Astfel, Nietzsche opune voluntarismului lui Schopenhauer si naturalismului idealul unui om-creator, liber de premise transcendente, ancorat in timpul existential, dar care tinde spre „supraom” ca ideal cultural: „Vointa de putere nu este tendinta de a ajunge situat linistit intr-o pozitie puternica, ci ea este totdeauna vointa catre superioritate (Uebermacht) si depasire”.

In felul acesta Nietzsche construieste o filosofie in centrul careia se afla omul creator de cultura, indeosebi geniul, care, in formula „supraomului”, a capatat insa interpretari nedorite (in forma unei teorii a cultului fortei si arbitrarului in actele umane). Teoria desprinsa mai sus dupa textele lui Eugen Fink ne arata nu numai un Nietzsche al epocii sale, ci si un precursor al tematicii existentiale. [...]

Marea realizare a lui Nietzsche, sustinea Loewith, nu o constituie explicatia dupa care „Dumnezeu a murit”; ci „depasirea” nihilismului corelat cu aceasta explicatie, ceea ce il transforma pe Nietzsche in „primul mare antropolog modern”. „Odata cu eliminarea unei vointe divine constiente, a intentiilor divine si a unei ordini morale a lumii, lumea se arata din nou asa cum era originar: dincolo de bine si de rau, ca o <<nevinovatie a devenirii>> [...]