Ochiul si lucrurile de Andrei PLESU

DESCRIERE

Andrei PLESU

Ochiul si lucrurile

HUMANITAS, 2023

Extras/ Nota introductiva

Cartea de fata a aparut in 1986, asadar cu 37 de ani in urma, si cuprinde si texte scrise inainte de anul aparitiei ei. Ma simt obligat sa justific, intrucatva, aceasta (vanitoasa?) reluare, sa explic, asadar, cititorului argumentele care m-au indemnat s-o fac.

E vorba, mai intai, de o imprejurare autobiografica. Formatia mea intelectuala nu a demarat sub semnul vizualitatii. Am mai spus-o: mi se intampla sa umblu in minte mai curand cu un vers, cu o idee, cu o melodie decat cu o imagine. O conjunctura universitara (si, as spune, „destinala”) – m-a determinat sa arunc, dintr-odata, ancora curiozitatii mele in zona artelor plastice. Terminasem liceul („Spiru Haret”) in 1966. Din intamplare, acelasi an in care absolvit si Zoe Ceausescu, drept care „autoritatile” au promulgat o lege valabila doar in acel an: elevii cu nota 10 la bacalaureat puteau intra, fara examen de admitere, la orice facultate pofteau (minus cele care impuneau aptitudini verificabile). Eram si eu – ca si domnisoara Ceausescu – „premiant”, dar visam sa devin actor. Asa ca, la aparitia legii, tocmai luasem proba eliminatorie la Conservatorul de Teatru. Dar m-a ispitit, deodata, ideea sa aleg Institutul de Istoria Artei, crezand ca se refera la toate artele. Era un institut de elita (cu 4-5 locuri disponibile in fiecare an) si mi-am spus ca ar fi o optiune preferabila.

Un al doilea argument al acestei reeditari tine de un scrupul documentar. Volumul contine referinte la o tematica si la o serie de personalitati ale vietii artistice (autohtone si internationale) mai putin frecventate in ziua de azi. „Actualitatea” s-a schimbat. [...] Sa nu uitam ca secolul XX a fost caracterizat de multi hermeneuti prestigiosi (Rene Huyghe, de pilda) drept o trecere de la civilizatia cartii la civilizatia imaginii. Ramane de vazut spre ce evolueaza secolul XXI...