Vladimir NABOKOV, The Stories of Vladimir Nabokov - Povestirile lui Vladimir NABOKOV

DESCRIERE

Vladimir NABOKOV, The Stories of Vladimir Nabokov - Povestirile lui Vladimir NABOKOV

POLIROM, 2020

Traducere din limba rusa si note de Adriana LICIU

Traducere din limba engleza si note de Veronica D. NICULESCU si Anca BAICOIANU

Extras, p. 126-127

Uitandu-ma cu domnul Sack la un album cu taieturi din ziare, greu ca un cosciug, m-am convins ca exact atunci, in zilele primelor intalniri ale lui Bachman cu Perova, incepuse faima adevarata,, mondiala – atat de scurta, insa – a acestui om uluitor.

Cand si unde se apropiase Perova de el, asta nu stie nimeni. Dar dupa seara de la prietena ei, aceasta a inceput sa fie prezenta la toate concertele lui Bachman, in orice oras aveau loc. Statea intotdeauna in primul rand, dreapta, cu parul lins, in rochie decoltata, neagra. Unii ii spuneau: Madonna Schioapa.

Bachman iesea pe scena ca din pusca, de parca se smulsese din mainile vrajmasilor sau, pur si simplu, din niste maini enervante. Fara sa arunce nicio privire auditoriului, se repezea la pian si, aplecandu-se deasupra scaunului rotund, incepea sa-i invarteasca dragastos discul de lemn al sezutului, cautand un punct matematic al inaltimii. In timpul asta gangurea incet si convingator, adresandu-se scaunului in trei limbi. Povestea asta dura destul de mult. In Anglia, acest lucru induiosa publicul, in Franta il amuza, in Germania il scotea din sarite. Gasind punctul, Bachman dadea usurel si tandru o palma scaunului si se aseza, dibuind dupa pedale cu talpile pantofilor vechi de lac. Apoi scotea o incapatoare batista statuta si, stergandu-si bine-bine mainile cu ea, se uita cu o privire sireata si in acelasi timp timida la randul din fata. In fine, lasa incet mainile pe clape. Dar brusc ii zvacnea o artera chinuita sub ochi: tataind, luneca de pe scaun si se apuca sa invarteasca iar sezutul scaunului, care scartaia suav.

Sack crede ca, dupa ce l-a ascultat pentru prima data pe Bachman si s-a intors acasa, Perova s-a asezat langa fereastra si a ramas asa pana in zori, oftand si zambind. [...]