​​​​​​​Umberto ECO | Cronicile unei societati lichide

POLIROM, 2016

Colectia Plural M

Traducere de Oana SALISTEANU si Maria BOGHIU

||||

Extras din capitolul Cea de-a patra Roma

edwardgibbon@history.uk [Edward Gibbon (1737-1794) a fost un istoric britanic, autorul Istoriei declinului si a prabusirii Imperiului Roman, n. tr.] nu gresea prea mult cand considera perioada istorica de care se ocupa o noua epoca de decadenta. Numai ca, in cazul primei epoci de decadenta, pericolul il constituia sosirea , la granitele imperiului, a hoardelor de „mari barbari albi”, vorba lui Verlaine, in timp ce in noua epoca de decadenta ne obsedeaza invazia pasnica a unor mici barbari colorati. In ambele cazuri, imperiul nu facea decat sa compuna „acrostihuri indolente”, cum zice tot Verlaine. Un erotism raspandit tulburase deja moravurile strabune; vedem peste tot parade unde tinere sumar imbracate anima marile evenimente sociale, oameni politici care se afiseaza in public luand in brate cate o hetaira provocatoare si intonand imnuri in cinstea bucuriei si a placerii. Pe popor nu-l mai atragea decat circul, unde vreo zece tineri inchisi luni de zile in aceeasi celula se macelaresc unii pe altii. Pana si religia strabunilor e acum in criza: credinciosii, in loc sa se ocupe de marile probleme teologice pe care se fundamenteaza credinta lor, se dedau misteriilor, adorand statui ce vorbesc sau plang, ascultand oracole sau amestecand rituri traditionale si comportamente orgiastice. (2000)