Trezvia si lucrarea launtrica la Parintii aghioriti din secolele XIX-XX

DESCRIERE

Monah Simeon Aghioritul

Trezvia si lucrarea launtrica la Parintii aghioriti din secolele XIX-XX

Arad: Editura Sfantul Nectarie, 2022

eiExtras/ 2. Asceza trezviei si a rugaciunii -1. Caracterul unitar al persoanei umane si metoda psihosomatica

Inainte de a vorbi despre orice lucru privitor la om, trebuie sa cercetam alcatuirea lui psihosomatica si legatura lui cu Dumnezeu.

„Omul este alcatuit din trup si suflet [...], precum spune Scriptura: <<Si a facut Dumnezeu pe om, luand tarana din pamant [...] si a suflat Dumnezeu in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul suflet viu>>”. Prin urmare, el are ca scop al vietii sa-l slujeasca pe Dumnezeu si cu sufletul, si cu trupul, pentru ca ambele au fost create de El si, astfel, atat rugaciunea, cat si inchinarea liturgica a omului, indreptate catre Ziditor, sunt savarsite, in acelasi timp, si cu trupul, si cu sufletul.

Cu toate acestea, dupa caderea din rai a protoparintilor, s-a produs ceva tragic in firea umana: puterile sufletesti ale omului s-au dezbinat, s-au scindat si, cu toate ca fusesera unite, s-au destramat.

Astfel, omul a incetat sa-l slujeasca pe Dumnezeu ca fiinta unitara. Din aceasta cauza, omul trebuie sa-si adune puterile sufletesti destramate de pacat, sa le uneasca si sa le intoarca iarasi spre slujirea lui Dumnezeu, iar aceasta se face mai ales prin pocainta si rugaciune.

Este greu ca puterile sufletesti ale omului sa fie enumerate cu precizie, deoarece in antropologia ascetica exista diferite puncte de vedere privitoare la acestea si, prin urmare, aceasta tema ar pretinde cel putin un alt studiu separat.