Practica vietii monahale de Parintele Arsenie BOCA

DESCRIERE

Parintele Arsenie BOCA

Practica vietii monahale

Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Romane a Devei si Hunedoarei – Editura Charisma Deva – 2019

Tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Dr. GURIE, Episcopul Devei si Hunedoarei

Extras/ p. 13

Mai intai, nu putem fi de-a dreptul ucenicii lui Iisus, cum au fost apostolii, dar putem fi niste ucenici mai smeriti ai unui slujitor al lui Iisus, cum este duhovnicul. Calugaria nu se invata atat din carti, cat din aceasta ucenicie.

Voturile, sau fagaduintele monahale, au rostul acesta: de a desprinde, rand pe rand, patimile, care strica firea noastra si primejduiesc mantuirea. Primejdia cea mai mare a patimilor de capetenie este aceea ca duc sufletul la necredinta in Dumnezeu, prin faptul ca prind sufletul si trupul numai de viata aceasta desarta.

Stiind Iisus ca patimile opresc sufletul de la calea sa – intrucat il lipsesc de viata aceasta -, ne-a cerut sa ne lepadam de tot ce avem, sa uram familia, ba sa uram si propria noastra viata, in conditiile lumii acesteia. Calugaria stabileste o alta inrudire intre oameni, rudenia cea dupa duh. Casatoria si copiii ii parasesti inainte de a-i avea: n-o iei pe calea aceasta. Aceasta este ura sfanta pe propria ta viata, vazuta dupa modul veacului acestuia. Aci isi dovedesc sfaturile evanghelice temeiul. Astfel: saracia de bunavoie ne izbaveste de lacomie, de iubirea de argint si de lene. Fecioria biruie desfranarea. Iar ascultarea de bunavoie, neconditionata, omoara mandria, invidia, mania, slava desarta si intristarea. [...]

Ascultarea este pretutindeni o temelie a randuielii in societatea omeneasca. Dar, in calugarie, ascultarea mai are ceva fundamental deosebit: e o ascultare din convingerea ca, prin constiinta staretului sau a duhovnicului, iti graieste Insusi Hristos. Orice abatere de la acest fel de ascultare atrage o intarire a patimilor si o slabire a sufletului.

Iata intelesul calugariei.