DESCRIERE
Filotei Sinaitul | Trezia mintii si cerul inimii – integrala scrierilor
Editura DEISIS – Sibiu, 2009
Colectia MISTICA – Seria FILOCALICA
Studiu introductiv si text stabilit de monahul Raffaele OGLIARI
Traducere si argument de diac. Ioan I. ICA jr
Extras de la p. 53
Ca “terminus ad quem” pentru opera lui Filotei e luat de regula Petru Damaschinul, a carui opera a fost situata de J. Gouillard in secolul XII. Petru Damaschinul ar utiliza scrierile lui Filotei, Gouillard semnalannd un pasaj in ultimul capitol al cartii lui Petru care provine evident din capitolele despre trezie ale lui Filotei, si care priveste toate fazele ispitirii. Opera lui Petru e un fel de rezumat al invatataturilor duhovnicesti mai vechi, autorul lor declarand de la inceput: “Toate scrierile, vietile si cuvintele Sfintilor Parinti pe care le-am intalnit, le-am insemnat cu numele, ca sa-mi fie spre amintirea cuvintelor lor, fie macar in parte, dat fiind ca nu am nici eu o carte a mea, ci le-am primit de la iubitorii de Hristos.”
Traditia manuscrisa nu ne ajuta prea mult in stabilirea cronologiei. Manuscrisele lui Filotei sunt toate posterioare secolului XII. Tot ce putem deci spune e ca, intr-adevar, Filotei se situeaza intre Isihie (secolele VIII-X) si Petru Damaschinul (secolul XII).
Extras de la p. 139, 12 [26]
Pastreaza-ti foarte riguros mintea inauntru. Asadar cand cunosti un gand, replica-i indata si cheama-L repede in aparare pe Iisus. Si inca pe cand graiesti, dulcele Iisus va zice: “Iata de fata sunt sa-ti fiu ajutor” [Is 58, 9] Tu insa, cand toti vrajmasii au adormit prin rugaciune, fii iarasi atent la minte. Si, iata, iarasi valuri mai mari decat cele dinainte, venind unele dupa altele, si pe care inoata sufletul. Dar iata-L iarasi pe Iisus, trezit de ucenic si certand ca un Dumnezeu vanturile rele [Mc 4, 37-39]. Si atunci, rasufland usurat un ceas sau o clipa din acestea, slaveste-L pe Cel ce te-a salvat si gandeste-te la moarte.
Extras de la p. 164, VII [H]
Linistirea sufleteasca de orice gand pare oamenilor un lucru aspru si greu. Si este intr-adevar anevoios si ostenitor. Inchiderea si marginirea necorporalului in corporal e un lucru greu nu numai pentru cei neinitiati in razboi, ci si pentru cei ce au primit experienta luptei imateriale. Dar cel ce L-a strans la piept pe Domnul Iisus prin rugaciunea continua “nu va osteni urmandu-L”potrivit profetului; din pricina frumusetii, incantarii si dulcetei lui Iisus, unul ca acesta nu va dori ziua omului [Ir 17,16], iar de dusmanii lui, demonii necucernici care umbla in cerc in jurul lui “nu va fi rusinat cand va grai cu ei la portile” [Ps 126, 6] inimii, izgonindu-i prin iisus de la spate. [II, 46]
Dar iubitorii de invatatura mai trebuie sa stie si aceasta: ca de multe ori invidiosii demoni se ascund si retrag din noi razboiul mintii, intrucat ticalosii ne pizmuiesc pentru folosul, cunoasterea si urcusul spre Dumnezeu, care vin din acest razboi, pentru ca, ajungand noi nepasatori, sa ne rapeasca iarasi pe neasteptate mintea si sa ne faca din nou neatenti la gandire. Caci scopul necontenit al luptei lor e sa nu ne lase sa fim atenti la inima noastra, cunoscand bogatia care vine sufletului din atentia de zi cu zi. Atunci sa tindem insa cu aducerea-aminte de Domnul nostru Iisus Hristos spre contemplari duhovnicesti, si razboiul va reveni iarasi in minte. Numai sa facem toate cu sfatul Domnului Insusi si cu multa umilinta/ smerenie. [I, 30]
