Tanarul in cautarea libertatii - Pr. Constantin Necula

DESCRIERE

Pr. Constantin Necula  |  Tanarul in cautarea libertatii – Intalnirea tinerilor ortodocsi (ITO) - Iasi, 2017 – Moderator: Daniel Buzdugan. 

DOXOLOGIA – Iasi, 2018. 

Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras de la p. 43

D.B.: Anul acesta am avut bucuria de a merge pentru a treia oara la Muntele Athos si m-am nimerit pe vaporul care ducea la Ouranopoli catre Manastirea Vatopedou cu niste tipi din Bucuresti care nu prea erau dusi la biserica, dar au vazut pe Facebook ca e la moda sa mergi in Athos; si le-am zis: “Pai cum, voi mergeti la Athos?”; “Da, frate, mergem sa facem si noi niste poze, ca am vazut ca e arhitectura misto pe acolo, ca e istorie, pentru lucruri de genul acesta si pentru linistea de acolo”. La intoarcere, dupa patru zile, pe acelasi vapor eram cu ei si erau asa... cuminti... si le zic: “Ce ati patit?” 
; “Nu stiu, ceva s-a intamplat, ceva ceva, este ceva aici. Mi-am dat seama, aici, la Muntele Athos, ca nu exista formula pentru fericire, pentru iubire, pentru emotie, n-am gasit si ceva ne-a schimbat”. Deci e un loc in care ii sfatuiesc pe baieti, pe barbati sa mearga. Multi din cei care merg acolo ajung cu un bagaj de suferinta pentru ca poate sunt in ultima incercare pentru a salva pe cineva de la moarte, pentru a ajuta pe cineva, pentru a se ajuta pe ei, sia ma vazut oameni care s-au schimbat, s-au intors altfel de acolo. 

Pr. C.N.: In general, atunci cand te schimbi iti cresc aripi, depinde apoi unde zbori cu ele. Intr-un astfel de pelerinaj pe Muntele Athos, povesteau doi intre ei si era un al treilea foarte tacut si ceilalti ziceau: “N-ai incotro, trebuie sa mergi neaparat la parintele cutare, la parintele cutare”; iar al treilea spune: “Ma gandeam, slava Domnului ca parintele meu nu e pe lista”. In locurile sfinte mergeti la sfintenie, cautati-L pe Hristos. Athosul de foarte multe ori se poate gasi si intr-o biserica de-a noastra, nu neparat mica, de lemn, la capatul orasului; o sa vedem cat Athos reusim sa aducem in buricul capitalei ca sa le explicam celorlalti ca unde e Hristos nimeni nu poate sta impotriva noastra; doar unde nu e Hristos nu putem sa facem nimic, dar unde e, e mult de lucru. N-as da nici acum – cu inima pe inima va spun – Voronetul, Sucevita si celelalte manastiri pe nici una din capitalele lumii. Nu ca nu e buna cafeaua – Doamne fereste! – acolo, sau nu avem librarii frumoase, sau nu sunt muzee, dar aici vorbeste Dumnezeu, si cand Dumnezeu vorbeste, toate celelalte ti se par de prisos. Am fost de curand la Falticeni si, va rog eu mult, megeti sa vizitati Muzeul Irimescu, cea mai mare colectie particulara din Europa care nu este protejata de lumea culturala in care traim. A reusit un sculptor – care a trait foarte mult, este adevarat – sa puna in piatra, in gips si in bronz cam toata frumusetea Bucovinei inviate. Ai nostri, sa stiti, ai nostri, cand faceau si Irimescu, si Brancusi, si ceilalti pe care i-am avut, ei nu pictau doar ce vad, ci si ce va sa vie; asa si cu Catedrala Mantuirii Neamului, nu e doar ce se vede, ci si ce va sa vie, pentru ca Biserica nu traieste pe doi-cinci ani si pe cincinale ca sa dea rapoarte la congrese. Traieste mult mai mult, mult mai departe, mult mai cu adevarat. 

D.B.: Apropo, puteti folosi tehnologia pe www.doxologia.ro sau pe pagina de Facebook, se transmite live, puteti da share ca sa vada si cei care nu sunt prezenti aici ce se intampla la Iasi. Intrebare live de pe doxologia: “Ce sa fac in afara de a ma ruga pentru copiii mei care din cauza anturajului, s-au indepartat de Biserica?”.

Pr. C.N.: Fiti o mama buna sau un tata bun! Pana la urma, o tocana de cartofi face mai mult decat o tocana de limba. Incercati sa nu ii bateti la cap, sunt si asa sufocati de vorbele celor din jur, iar Biserica pe care trebuie s-o prezentam trebuie sa fie una extrem de atenta si extrem de transparenta. De sute de ori incerc sa smulg copiii cu mana mamelor si tatilor care cred ca Biserica e numai in directia in care ii imping ei. Fiti atenti ce nu le place copiilor. Daca parintele slujeste prost, la strana se canta si mai prost, iar predica este sub nivel de cordialitate intelectuala, nu va mirati ca parasesc Biserica. Rugati-l pe parinte sa fie mai atent la slujba, pe cantaret mai atent la cantat si, pe langa predica parintelui, cumparati-I carti de claitate, de cele mai multe ori poezii, ca sa poata sa invete corect, sa asculte ceea ce spun oamenii. Biserica vorbeste mult in metafore, asta ne costa si oamenii nu mai percep metaforele ca atare, dar lasati-I, sunt tineri si au voie sa greseasca si, in general, Biserica este omul de langa noi, cel care ne ofera posibilitatea sa stam alaturi de Hristos. Nu e o reteta, dar poate fi o cale.

D.B.: Ce putem face cand nu putem trece peste o cearta cu un prieten?

Pr.C.N.: Pai, mergeti la om... Exista o poveste in Pateric cand un parinte din manastire ii daduse in chirie o chilie unui alt frate , si asta, nervos ca vedea ca lumea il cauta pe celalalt foarte mult, merge si spune: “Ma, asta doar de putina vreme este calugarit si uite cum vine lumea la el; du-te si spune-i sa iasa afara din chilia mea”. Ucenicul merge la celalalt peste apa si zice: “Doamne-ajuta, frate, parintele meu a intrebat daca este bine in chilie, cum te simti?”; “Spune-i ca ma doare, am o neputinta la stomac din cauza mancarii, dar in rest e bine”; se duce inapoi: “Ce-o spus?”: “A spus ca imediat cum trece duminica iese din chilie”; “Bine, daca nu iese duminica, iau toiagul si jar mananca”. Duminica la pranz vede el ca nu pleaca ala, nicidecum nu iese din chilie: ”Mai, du-te mai la el si spune-i ca vin cu toiagul la el si il crap in doua””. Ucenicul se duce la celalalt si zice: “Parintele meu intreaba cum va mai e cu stomacul, daca va mai este greu, daca va mai descurcati”; parintele celalalt spune: “Vai, multumesc, parintele tau este asa grijuliu; da, mi-am mai revenit un pic”. Se intoarce la parinte, iar acesta ii spune: “N-apune soarele si va pleca din chilie”. Incepe sa apuna soarele, asta nervos, ia toiagul, nu mai trimite niciun ucenic, merge sa-i dea o lectie si cand ajunge, cand sa se apropie de chilie, ucenicul zice: “Stai asa; sa nu fie cineva sa-l smintesti ca il bati”. Merge si spune: “Parintele meu, buuros ca esti sanatos, vrea sa te invite sa iei in seara aceasta masa cu noi la chilie, haide sa iei mancarea”. Celalalt, care era si el capos, vazand dragostea celuilalt avva, se pleaca, iese in inchinare, ii bate trei metanii si ii spune: “Parinte, iti multumesc pentru dragostea ta!”. Celalalt, socat, strapuns de Dumnezeu in inima lui, a inteles ca nimic din ce a spus rau ucenicul nu i-a spus celuilalt, si batand metanie, s-au impacat unul cu celalalt. Nu trebuie sa va spuneti cuvinte grele! Bateti metanie, invatati sa va iertati. Cea mai deplina libertate pe care ne-a dat-o Hristos este “te iert!”. Eu, ca preot, n-am nici o putere, sunt un amarat, dar, acolo, in scaunul spovedaniei, zic: “Iar eu nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce imi este data, te iert si te dezleg”; inseamna “esti liber!”, nu mai exista nici o catusa, du-te, zboara, inalta-te, iesi, supravietuieste, intra in Rai, tai-o odata!