Pr. Profesor Dr. Daniel BENGA - Clopotele si toaca

DESCRIERE

Pr. Profesor Dr. Daniel BENGA - Clopotele si toaca

Istoria si semnificatia lor in Biserica Ortodoxa

Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti – 2018

Lucrare publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Extras/ p. 6

Chiar daca originea acestora (a clopotelor, nnLB) est situata in Asia, nu exista nicio cultura a lumii care sa nu fi cunoscut si folosit clopotele. Prin schimburile comerciale si culturale, dar si prin migratiile de popoare si interferenta acestora, clopotele au fost duse pe toate meridianele globului pamantesc. Cuvantul „clopot” din limbile moderne europene („klok” in olandeza, „klokke” in daneza, „klocka” in suedeza, „cloche” in franceza, „Glocke” in germana, „kolokol” in rusa) se pare ca deriva de la celticul „clocc”. Termenul grecesc „kampana” este inrudit cu cel latin „campana” sau „campagnola” si cu cel slavon „Kampan”, iar cel englez „bell” si cel vechi latin „tintinabulum” sunt de provenienta poetica. Cele mai vechi clopote provin din China, unde au fost turnate cu 3.000 de ani i.Hr., fiind folosite atat ca instrumente muzicale, cat si pentru semnale sonore necesare cultului religios. Fabricate initial din piatra, iar mai apoi din metal, clopotele chinezesti au ajuns sa aiba aceeasi dimensiune si tonalitate in urma unor decizii imperiale de uniformizare a folosirii acestora. Importanta lor religioasa si sociala a devenit atat de considerabila in China, incat Confucius, ministru al justitiei in jurul anului 500 i.Hr., a fost insarcinat sa gaseasca tonalitatea cea mai potrivita a clopotelor, pentru ca in intreaga tara sa domneasca armonia comuniunii intre oameni, dar si intre acestia si cosmos.