Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Cununa binecuvantata a anului crestin. Predici la duminicile si sarbatorile anului liturgic

0 opinii / Scrie o opinie
  • 49,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Parintele Placide DESEILLE  |  Cununa binecuvantata a anului crestin – Predici la Duminicile si Sarbatorile Anului Liturgic

DOXOLOGIA – Iasi, 2015

Traducere din limba franceza de Felicia DUMAS

Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

||||

Extras din Introducerea semnata de Felicia DUMAS

Lucrarea de fata cuprinde vesiunea in limba romana a numeroase predici rostite de Parintele Arhimandrit Placide Deseille in ultimii zece-cincisprezece ani, pe parcursul intregului an bisericesc, in duminici si sarbatori, in cele doua manastiri („Sfantul Antonie cel Mare” si „Acoperamantul Maicii Domnului”), pe care le-a intemeiat in Franta, tara sa de origine, ca metocuri ale Lavrei athonite Simonopetra, manastirea sa de metanie. Aceste comori duhovnicesti nu au fost inca publicate integral in limba franceza, parintele arhimandrit incredintandu-ni-le spre traducere sub forma de manuscris, cu coplesitoare generozitate si profunda dragoste fata de credinta ortodoxa traita si marturisita de poporul roman si de marii lui parinti duhovnicesti, de multi dintre acestia legandu-l amintiri pline de nostalgie si afectiune. Am vorbit despre aceste legaturi evocate cu multa emotie de parintele arhimandrit in introducerile la celelalte trei traduceri in limba romana ale cartilor sale, aparute in ultimii ani la Editura Doxologia, a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Inca de la inceput trebuie sa facem o precizare importanta, prezenta, de altminteri, chiar in prima fraza a „Cuvantului inainte” al autorului: predicile reunite in acest volum nu au fost scrise in vederea publicarii. Ele au fost inregistrate de maicile de la Solan („Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului”) sau de una dintre ucenicele foarte apropiate ale Parintelui Placide (la Manastirea „Sfantul Antonie cel Mare”) in momentul rostirii lor si transcrise ulterior, autorul pastrand, dupa revizuirea generala, stilul oral care le caracterizeaza si, in acelasi timp, le confera prospetime, vigoare si o autenticitate duhovniceasca inestimabila. Aceasta ordine cronologica (rostire, inregistrare, transcriere si apoi publicare) poate avea repercursiuni asupra reprezentarilor publicului cititor cu privire la continutul prezentei lucrari. Un cititor obisnuit cu predici savante, exprimate intr-un limbaj teologic tehnic, cu desfasurari argumentative arborescente si fastidioase va fi surprins sa constate profunzimea duhovniceasca clara, limpede si concisa a omiliilor din lucrarea de fata. [...]

Confruntarea traducatorului cu asemenea texte este cu siguranta una bulversanta, in sensul unei transformari ontologice reale. Raportul de forte dintre orgoliul intelectual al rigorii exercitiului traducerii si smerenia intalnirii cu adevarul exprimat in cuvinte simple, dar patrunzatoare, de un autor duhovnicesc cu totul exceptional se echilibreaza in favoarea aderarii la aceasta  din urma, dupa modelul vamesului din binecunoscuta pilda din Evanghelia dupa Luca (18, 10-14)

Extras din Predica a treia la Duminica dupa Nasterea Domnului. Sfantul Simon Izvoratorul de mir si Noul Betleem

Nu este deloc intamplator si strain de lucrarea lui Dumnezeu faptul ca Sfantul Simon Izvoratorul de mir, intemeietorul manastirii noastre Simonopetra, a trecut la Domnul in aceasta perioada a Craciunului, cu doar cateva zile dupa Nasterea Domnului. Nu stim multe lucruri despre viata duhovniceasca a Sfantului Simon Izvoratorul de mir; tot ce stim este faptul ca in noaptea de Craciun a vazut o stea care a coborat din cer si s-a asezat pe piatra unde a fost construita apoi Manastirea Simonopetra. Din acest motiv, manastirea a fost numita Noul Betleem. Este insa sigur ca viata duhovniceasca a Sfantului Simon a fost puternic marcata de taina Craciunului, de care a ramas strans legata si manastirea sa.

Sfantul Simon a trait la sfarsitul veacului al XIII-lea si, poate si in primii ani din veacul al XIV-lea, intr-o perioada in care Imperiul crestin se afla intr-o situatie aproape disperata. Invazia turceasca, ce ocupase deja o mare parte din Asia Mica, ameninta Constantinopolul, intreaga lume balcanica si o mare parte din Europa rasariteana. Si cu toate acestea, tocmai in perioada aceea a avut loc o mare miscare de reinnoire spirituala in regiunile reapective, pornind de la Muntele Athos. Este vorba despre ceea ce se numeste miscarea isihasta. O intreaga pleiada de parinti duhovnicesti au aparut in aceasta perioada in Sfantul Munte: Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Grigorie Sinaitul si multi altii. In centrul vietii lor duhovnicesti se afla grija sa se nasca in inimile lor Hristos, de a implini acea nastere launtrica a lui Hristos in inima omului ca rod al Intruparii Mantuitorului. Domnul Hristos a venit pe pamant nascandu-Se intr-o pestera, ceea ce este extrem de semnificativ. Hristos S-a intrupat, S-a facut om, a devenit pruncul din iesle, pentru ca inimile noastre sa devina la randul lor o pestera in care El sa se poata naste. In ziua de Craciun, in locul Trisaghionului obisnuit: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte”, inaintea citirii Apostolului si a Evangheliei cantam: „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”. A se imbraca in Hristos asta inseamna: sa-L lasam pe Hristos sa Se nasca inlauntrul nostru, sa facem in asa fel incat viata noastra sa nu mai fie condusa de eul nostru egoist, care sa ne mai stapaneasca faptele si gandurile, ci Hristos sa fie Cel Care sa traiasca cu adevarat in noi si sa imparateasca in inimile noastre; inseamna sa facem in asa fel incat sa se implineasca in noi cuvintele Sfantului Apostol Pavel care zice: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine” (Galateni 2, 20).

Sfantul Simon Izvoratorul de mir apare asadar, la inceputul acestei perioade, ca unul dintre cei dintai care au contribuit la aceasta mare renastere spirituala, bazata intru totul pe rugaciunea lui Iisus, pe aceasta rugaciune interioara care, practicata in mod constant si sustinuta de o viata traita in infranare si smerenie, devine treptat rugaciunea inimii. Apoi, pornind din Sfantul Munte, aceasta invatatura cu privire la rugaciunea inimii s-a raspandit in toata lumea bizantina, ajutand populatiile respective sa indure vreme de secole intregi jugul musulman, iar in vremurile mai apropiate de noi a permis popoarelor slave si poporului roman sa indure greaua incercare reprezentata de persecutia comunista, si, respectiv, de stapanirea sovietica. A fost o perioada in care Biserica I-a daruit cu siguranta lui Hristos mai multi martiri decat au existat vreodata in istoria ei, de la origini. Toata aceasta ravna si vitalitate cunoscute de Biserica in acele conditii dramatice cu care s-a confruntat incepand din veacul al XIV-lea au fost posibile datorita reinnoirii spirituale inregistrata la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul celui de-al XIV-lea, din care Sfantul Simon Izvoratorul de mir a facut parte, fiind unul dintre precursorii ei.

Extras din Predica a treia la Duminica a paisprezecea de la Luca. Vindecarea orbului din Ierihon

Ochii nostri trupesti vad suprafata lucrurilor, insa nu pot vedea lucrurile asa cum le vede Dumnezeu. Aceasta vedere superficiala produce in noi tot felul de ganduri, tot felul de nelinisti, de griji, de reflectii, de judecati neintemeiate, deoarece noi nu vedem realitatile adevarate, nu vedem lucrurile asa cum le vede Dumnezeu.

Ochii inimii sunt ochii credintei, ochii care fac ca privirea noastra sa se altoiasca pe privirea lui Dumnezeu, pe modul in care Dumnezeu vede toate lucrurile.

Am fost mereu uimit de o afirmatie a cuiva care se intorcea dintr-o vizita in Romania, unde intalnise nu numai calugari, dar si credinciosi, simpli tarani, cu o credinta puternica, care mergeau in numar foarte mare atat la manastiri, cat si la bisericile de parohie. Persoana respectiva, un francez, mi-a spus ca principala concluzie pe care o trasese dupa incheierea sejurului in Romania era urmatoarea: „Acolo, oamenii cu adevarat credinciosi, au o credinta puternica, pe cand noi, in Franta, avem idei relligioase” (in perioada respectiva, acest francez era catolic si nu devenise inca ortodox).

Desigur, nu trebuie sa generalizam aceasta afirmatie. Au existat si in Occident si cu siguranta inca mai exista si in zilele noastre numerosi sfinti cu o credinta puternica, inrudita cu credinta taranilor romani admirata de acest francez, insa afirmatia sa contine ceva cu adevarat important. A avea idei religioase nu este deloc acelasi lucru cu a avea credinta si a fi credincios.

SPECIFICATII

Traducere Felicia Dumas
An aparitie 2015
Coperta Cartonata
Dimensiuni 13 x 20 cm
Nr. pagini 632
Limba Romana
Cod 978-606-666-440-0-0