DESCRIERE
Sfantul Nicolae VELIMIROVICI – episcopul Ohridei si Jicei | TALCUIRI
Editura PREDANIA, Bucuresti – 2013
Traducere din limba sarba de Ruxandra LAMBRU
Extras de la p. 111 – 03 noiembrie
In aceasta luna, toti copacii sunt desfrunziti si lipsiti de frumusete. Totul seamana mai curand cu moartea decat cu viata. Cu toate acestea, copacul este viu. El doar si-a retras toata seva inauntru in sine. Pe dinafara mort, pe dinauntru viu. Pe dinafara neputincios, pe dinauntru puternic. Toata minunea, toata taina si toata frumusetea lui este ascunsa si aparata inauntru. Ce invatatura bogata pentru tine si pentru viata ta!
Cugeta la frumusetea exterioara cea trecatoare. Cu adevarat este trecatoare, ca o frunza in padure si ca o floare pe camp. Daca deja ai semanat semintele cuvantului Domnului in sufletul tau, atunci alunga orice trufie exterioara si retrage-te in sine si aduna-ti toate fortele si afla-ti odihna in fiecare cuvant al lui Dumnezeu care a patruns in tine.
Sa creasca si sa tot creasca samanta Domnului in sufletul tau, iar tu priveste, vegheaza si uda cu rugaciuni si pliveste-o de orice samanta straina, care nu vine de la Dumnezeu. Sa stii ca toata puterea ta si toata frumusetea si toata viata si tot sensul vietii stau in aceasta samanta a lui Dumnezeu. In afara de ea esti ca o frunza cazuta din copac.
Asa cum in noiembrie copacul nu plange dupa frunzisul pierdut, nici tu sa nu plangi dupa frumusetea trupeasca pierduta, nici dupa slava lumeasca, nici dupa placerile vietii, nici dupa vesminte scumpe – dupa nimic din aceasta lume sa nu plangi. Sa fii mort pentru lume, si viu pentru Dumnezeu. Si cand vei ajunge la aceasta, vei avea pace sufleteasca si bucurie. Si te vei simti foarte puternic.
Extras - 04 decembrie
Zaapada a cazut si a acoperit totul. Intreaga natura zace sub zapada asemenea unui mort sub o lespede de marmura alba. Dar sub aceasta lespede de mormant lucreaza forta intregii naturi, semintele se intaresc si se pregatesc pentru inviere in clipa in care, la sosirea primaverii, lespedea alba se va ridica de deasupra lor. Acopera si tu cu indiferenta si cu liniste launtrica comoara ta launtrica, adica cuvantul lui Dumnezeu, care prinde radacini in tine si creste in adancime pana cand nu vine ceasul sa creasca in inaltime..
Cand afara este frig si urat, omul ramane cu placere inauntru, in casa incuiata, langa focul din camin. Tot asa si omul duhovnicesc se retrage in launtru. Aici se simte cel mai bine, cel mai cald, cel mai in siguranta. Lumea ii este straina si rece, el o vede intr-o singura culoare. Totul ii este indiferent. Minunea pe care el a descoperit-o inauntrul sau este mai presus de orice minune din natura.
Preocupat de ceea ce este in launtrul tau, ramai indiferent fata de tot ce este in jurul tau. Vei fi asemenea maicii tale care te-a purtat in pantecele ei. In vreme ce tu cresteai inauntru, ea veghea cu gandul asupra ta. Desi nu te putea vedea, ci doar te simtea, erai mai de pret pentru ea decat lumea intreaga.
Si in tine creste ceva. Din samanta lui Dumnezeu, in tine creste un om nou. Un om al lui Dumnezeu, un mic Iisus. Si tot asa cum mama ta te simtea pe tine in sine si pe sine in tine, la fel si tu il simti pe Dumnezeu in tine si pe tine in Dumnezeu. Impartaseste-te ca sa intaresti minunea dumnezeiasca din tine. Tamaiaz-o cu rugaciuni si lumineaz-o cu iubire. Si vei fi tamaiat si luminat tot mai mult.
