Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Omilii la Profetul Iezechiel

0 opinii / Scrie o opinie
  • 56,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Sfantul Grigorie cel Mare  |  Omilii la Profetul Iezechiel. 
Doxologia – Iasi, 2014. 


Colectia Traduceri – 8. 
Traducere din limba latina ELENA SIMA si ILEANA INGRID BAUER. 
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras din Omilia VIII 
(20) “Si deasupra firmamentului care era deasupra capetelor lor, ceva care aspectul pietrei de safir, asemanator unui tron, si deasupra a ceea ce semana cu un tron, ceva ca un chip de om, deasupra. Ce desemneaza tronul daca nu acele puteri ingeresti care depasesc chiar ingerii prin vrednicia locului lor mai inalt? Caci, in timp ce ingerii sunt numiti “trimisi” si adesea vin pentru anumite lucruri care trebuie vestite oamenilor, nicaieri nu sunt mentionate tronurile ca trimise pentru a sluji ca mesageri, intrucat Creatorul tuturor conduce curtea de judecata in mijlocul lor la o mai mare inaltime. De aceea Apostolul Pavel, descriind ordinele cetelor ceresti pe care le vazuse, fiind rapit pana la al treilea cer, zice: “Fie tronuri, fie domnii, fie capetenii, fie stapaniri, toate s-au facut prin El si in El”. Asadar, el a numit tronurile inaintea cetei ingerilor pentru ca a cunoscut ca tronurile sunt mai presus de ele. Este firesc sa fie comparat tronul cu o piatra de safir, fiindca aceasta are culoarea vazduhului. Puterile ceresti sunt desemnate prin piatra de safir, ffindca aceste duhuri, printre Atotputernicul Dumnezeu conduce curtea de judecata, detin in ceruri vrednicia unui rang mai inalt. Deasupra tronului este ceva ca un chip de om, pentru ca slava Mantuitorului este deasupra si acelor puteri, care intrec chiar si ingerii. Trebuie sa remarcam si ordinea celor observate. Deasupra fiintelor este firmamentul , tronul, deasupra tronului se descrie ca este un om, pentru ca deasupra sfintilor, care traiesc inca in stricaciunea trupului, sunt ingerii, iar deasupra ingerilor sunt puterile ingeresti superioare si foarte apropiate de Dumnezeu, iar deasupre puterilor foarte apropiate de Dumnezeu a fost inaltat Mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni, Omul Iisus Hristos. 


(21) adupa cum am spus mai inainte, prin numele firmamentului trebuie sa se inteleaga Mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni, din cauza asumarii firii omenesti, pentru ca de obicei, prin duhul profetic sunt desemnate multe sub o singura denumire. Vocea care s-a facut deasupra firmamentului este cea care a rasunat din cer deasupra Domnului la botezul Lui, zicand: “Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine Mi-am gasit placerea”. Sau, dupa cum se spune printr-un alt Evanghelist: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care Mi-am gasit placerea”. Sa cercetam, asadar, in ce fel fiintele aud acest glas si isi lasa aripile in jos. Daca vom intreba pe Profetul Avacum ne va spune : “Doamne, am auzit vorbele Talesi m-am temut, am luat seama la lucrarea Ta si m-am infricosat”. Ce inseamna insa ce spune Tatal despre Fiul: “Intru Care Mi-am gasit placerea”? Orice om care, pocaindu-se, isi indreapta greselile pe care le-a facut, se pocaieste in el insusi, ceea ce arata ca nu i-a placut de sine insusi pana ce nu indreapta ceea ce a facut. Si pentru ca Tatal Atotputernic a vorbit despre pacatosi intr-un mod omenesc pentru a putea fi inteles de oameni, si a zis: “Ma caiesc ca am facut om pe pamant”, a fost ca si cum nu I-a placut de Sine Insusi in privinta pacatosilor pe care i-a creat. Dar I-a placut mult de Sine numai in privinta Unuia-Nascut Domnul nostru Iisus Hristos, fiindca nu S-a cait ca L-a creat pe Acesta om printre oameni , in Care niciodata in nici un mod nu s-a gasit pacat, dupa cum se spune despre El prin psalmist: “Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau. Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec. Deci Tatalui I-a placut mult de Sine numai in privinta Mantuitorului nostru, caci numai in El nu a gasit pacat prin care sa Se dezaprobe ca si cum prin cainta. 


(22) Asadar, fiintele sfinte aud glasul de deasupra firmamentului si le este teama pentru ca daca Unul singur este fara de pacat , ele vad in curatia Lui cate pacatuiesc ele insele in fiecare zi si cele pe care trebuie sa le planga fara incetare. Ele iau seama cu atentie ca Insusi Autorul vietii nu a plecat din aceasta viata fara durerea patimirii. Prin urmare, acest glas s-a facut auzit deasupra firmamentului, pentru ca a prevestit hotararea Tatalui Atotputernic cu privire la moartea si invierea Unuia-Nascut. Atunci cand glasul se face auzit deasupra firmamentului, fiintele se opresc si isi lasa aripile in jos pentru ca atunci cand Il vad pe Insusi Unul-Nascut biciuit in aceasta lume, leapada orice incredere in vreun merit de-al lor. Caci daca Cel Care a venit fara de pacat nu a plecat de aici fara chin, cum sa nu merite chinurile cei care au venit aici cu pacat? Asadar, insusi firmamentul, care este deasupra capului fiintelor, adica este ceea ce transcende mintea sfintilor, are deasupra lui glasul, caci mantuitorul nostru a indurat in trup hotararea pe care a pronuntat-o El ca Dumnezeu impreuna cu Tatal. Auzind aceasta hotarare, dreptii se tem si pierd toata increderea in fortele lor. De orice virtuti s-ar invrednici, ce merita viata pacatosilor, daca viata Lui, care nu a fost supusa nici unui pacat, a fost supusa biciuirii pentru noi. 


(24) Caci, de indata ce Cuvantul S-a intrupat, Dumnezeu Omul a fost mai presus de ingeri prin puterea Sa. DespreEl, inainte de Patimire, s-a scris: “Iata ingerii au venit la El si Ii slujeau”. Dar totusi, ca sa se arate slabiciunea firii Sale omenesti, din nou este scris despre El: “Un inger din cer s-a arartat Lui, intarindu-L”. Asadar, in textni se relateaza ca in ambele Lui firi Acesta este si slujit de ingeri si intarit de un inger. Este Unul in ambele firi, de vreme ce Cel care era Dumnezeu inainte de veac S-a facut Om la sfarsitul veacurilor. Totusi Acestuia, inainte de Patimirea Sa, Ii si slujesc ingerii si este si intarit de un inger. Dar dupa Patimirea si Invierea Lui, ingerii pot sa-I slujeasca, dar nu pot sa-L intareasca, pentru ca s-a spus mai inainte, ca desi mai intai firmamentul s-a aratat dedesubtul tronului, mai apoi, totusi, Omul este deasupra tronului. Ca sfantul profet sa arate ca in persoana Acestuia a vazut unirea ambelor firi, adauga indata:


(25) “Si am vazut, ca un metal de culoarea chihlimbarului”. De ce aspectul Omului care se vede pe tron este ca un metal de culoarea chihlimbarului, daca nu pentru ca in acest metal, dupa cum am spus mult mai inainte, se amesteca aurul si argintul incat un singur lucru sa fie facut din doua metale? In el, stralucirea aurului este potolita prin argint, iar argintul devine mai stralucitor prin stralucirea aurului. In Mantuitorul nostru , firea dumnezeiasca si firea omeneasca sunt unite in El fara a se confunda una cu cealalta si sunt legate impreuna incat stralucirea Sa dumnezeiasca sa poata fi potolita pentru ochii nostri prin firea Sa omeneasca, iar firea omeneasca din El sa straluceasca prin cea dumnezeiasca si, inaltata, sa aiba stralucire care sa o intreaca pe cea prin care fusese creata. Descriind acel ceva ca un om deasupra tronului  si asemanator la infatisare cu chihlimbarul pe care l-a vazut cum I s-a aratat pana acum, profetul adauga: 


(26) “Ceva  ca un foc inauntrul lui jur-imprejur, de la coapsele lui in sus; si de la coapsele lui in jos am vazut un fel de foc care stralucea jur-imprejur”. Ce inseamna faptul ca Mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos, Omul, este descris ca avand, de la coapse in sus, aspectul unui foc inauntru jur-imprejur? Sa cercetam de ce se spune ca de la coapse in sus are un foc inauntru, nu un foc care stralucea si de ce se spune ca de la coapse in jos avea aspectul unui foc, dar, totusi, nu se aminteste ca avea acel foc inauntru , fiindca este descris ca are un foc care stralucea jur-imprejur? Ce se exprima prin numele coapselor daca nu inmultirea firii muritoare? Din aceasta cauza se spune despre Levi ca era inca in coapsele tatalui cand Melchisedeca alergat sa-l intampine pe Avraam. Din coapsele lui Avraam a iesit Fecioara Maria, in al carei pantece Unul-Nascut al Tatalui a binevoit sa Se intrupeze prin Duhul Sfant. Prin aceasta Intrupare, Dumnezeu S-a facut cunoscut lumii intregi, dupa cum se spune prin psalmist: “Incinge-te cu sabia Ta peste coapsa Ta, Preaputernice”. Preputernicul a pus sabia imprejurul coapsei, caci vorbirea propovaduirii a prins puteri prin din Intruparea Lui. Ce desemneaza acest foc daca nu inflacararea Duhului Sfant care aprinde inimile pe care le-a umplut? Despre acesta Insusi Adevarul zice: “Am venit sa trimit foc pe pamant”. Ce este acel ceva cu infatisare de om , din vedenia profetului, ceva in care, de la coapse in sus, inauntru, si jur-imprejur arde un foc, iar de la coapse in jos nu arde un foc inauntu, ci straluceste jur-imprejur? Oare nu faptul ca inainte de Intruparea Unuia-Nascut, Mantuitorul nostru, doar Iudeea a avut inauntrul ei inflacararea iubirii pentru El, iar dupaIntrupare focul Lui a stralucit jur-imprejurul Lui, pentru ca in lumea intreaga a revarsat neamurilor stralucirea Duhului Sfant? Asadar, mai inainte focul era inauntru, dar fara sa straluceasca, pentru ca Duhul Sfant umplea Iudeea chia in multi parinti, dar lumina lui scaparase pentru cunostinta neamurilor. De la coapse in jos focul stralucea jur-imprejur, caci, dupa ce a luat trup din Fecioara, Fiul cel Unul a raspandit in lun si-n lat in neamul omenesc darurile Sfantului Duh. Trebuie retinut ca acest foc de la coapse in sus este descris ca fiind jur-imprejur, nu in afara, ci inauntru, caci flacara iubirii, dupa cum s-a spus, a umplut Iudeea pretutindeni inauntrul hotarelor sale in cei alesi si induhvniciti. Totusi, focul nu iese in afara, caci nu s-a raspandit in multimea neamurilor. Dupa aceea, aceasta flacara a focului s-a vazut stralucind jur-imprejur, caci dragostea Dumnezeului Atotputernic a inceput sa creasca in toate neamurile din cele patru colturi ale lumii. 

SPECIFICATII

An aparitie 2015
Coperta Cartonata
Nr. pagini 582
Limba Romana
Cod 978-606-666-289-5