DESCRIERE
ERNEST BERNEA | Studii de pedagogie
Editura Predania, 2018
||||
Extras din Cuprins
TRILOGIA PEDAGOGICA (I)/ Cultura si educatie. In llumina unui nou stil moral/ Cuvant inainte/ Cultura si educatie/ Conditiile creatiei/ Ce inseamna filosofiei Invatamant a scrie/ Cartea si cititorul/ Insemnatatea clasicismului antic/ Pedagogia si educatie/ Cuvant inainte/ Educatia si conditiile ei/ Educatia intelectuala/ Educatia morala/ Educatia estetica/ Educatie si societate/ Note Scrisori catre copiii mei/ Cuvant inainte
INVATAMANTUL SUPERIOR (II)/ Universitatea romaneasca/ Filosofia la universitate
Extras din capitolul Scrisori catre copiii mei
Ciclul de scrisori care inchide aceasta trilogie pedagogica este produsul corespondentei ce am avut cu copiii mei la o data cand, din imprejurari ce ne depaseau, am fost mai mult timp despartit de ei. Cele de la inceput au fost scrise in anii 1954-1955, cand eu am lipsit din viata lor; scrisorile de la sfarsitul culegerii au fost scrise in anii 1963-1964, cand copiii au lipsit ei din viata mea (parasisera casa pentru studii); asa se explica prezenta unor probleme noi, impuse de varsta.
Am integrat aceste scrisori trilogiei pedagogice pentru ca toate privesc probleme de educatie. Calitatea prima a acestor pagini vine din caracterul lor concret, din modul lor spontan, avand toate lectia vietii. – Ernest Bernea
Extras de la p. 219 – Acelas destin
Nota LB: LB isi rezerva dreptul de a actualiza redactarea textului scrisorilor
Draga Horia, sper ca ai ajuns acasa; umbletul tau de colo colo mi-a dat multa grija si m-a intristat intr-un fel. De cand te-am revazut mi-e mai dor de tine; sunt sigur ca si convorbirile pe care le-am avea ar fi rodnice.
Aspiratiile de care te-am vazut insufletit sunt dintre cele mai nobile si mai linistitoare pentru mine.Rog pe bunul Dumnezeu sa-ti dea sanatate si putere sa-ti implinesti gandurile. Stiinta, filosofia si artele nu-ti pot aduce decat bucurii si vei isbuti, indiferent ce directie vei lua, daca setea iti va fi mare, mintea cumpanita si munca ordonata.
Cand am pornit ca tine la 16 ani, cautam o lumina aurie care invaluia orasele, padurile si lanurile; o vazusem parca odata; mai tarziu mi-am dat seama ca era in inima mea, in setea de frumusete ce imi incanta sufletul. Asa m-am apropiat de chipul ascuns al lucrurilor si m-am apropiat de caile minunate ale filosofiei si artei, ale poeziei si rugaciunii. Eram bun si curat, dar eram un copil tare necajit, sarac si singur, lipsit de indrumare. Ma crescuse viata cu toate asperitatile ei, cu toate urcusurile si caderile ei, traiam intr-o lume de necaz si lupta, pas amagitor si trist. Ceva nu m-a parasit nicicand, ceva de-acolo din interiorul meu, lumina aceea de aur care-mi dadea incredere ca voi birui si am biruit. La 25 intrecusem toti copiii de bogatani ai Brailei. [...]
