Vladimir TISMANEANU, Cristian PATRASCONIU | Cartea presedintilor

DESCRIERE

Vladimir TISMANEANU, Cristian PATRASCONIU    |    Cartea presedintilor

HUMANITAS, 2013

Colectia ConvorbiriCorespondentaPortrete

||||                                                                                                                                                                         

Extras din Cuvant inainte, semnat Cristian Patrasconiu

Am votat cel putin o data cu fiecare dintre cei trei presedinti post-decembrie 1989 – cu Emil Constantinescu in 1996, cu Ion Iliescu in turul al doilea din 2000, cu Traian Basescu si in 2004, si in 2009. Cu nici unul dintre ei nu voi mai vota, in nici o conditie, niciodata. Convingerea mea este ca, dintre toti presedintii Romaniei de pana acum, desi inegal, iar uneori brutal, din datorie, si nu din inclinatie, Traian Basescu a facut cel mai mult pentru democratia de tip liberal din Romania.

Astept insa un alt tip de presedinte... – Bucuresti, 20 aprilie 2013

Extras de la p. 13

Vladimir Tismaneanu – Sa ne gandim ce intelegem prin „presedintii Romaniei”. Daca discutam pur tehnic, fara sa tinem seama de substanta functiei, atunci primul presedinte a fost C.I. Parhon, propulsat de comunisti in fruntea prezidiului Marii Adunari Nationale. Urmat de dr. Petru Groza, apoi de Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Gheorghiu-Dej (presedinte al Consiliului de Stat) si Chivu Stoica. In 1967, Nicolae Ceausescu ii lua locul lui Chivu Stoica in fruntea Consiliului de Stat, cumuland, ca si Dej, suprema functie in stat cu aceea de lider al partidului (partid care isi schimbase numele din PMR in PCR in iulie 1965, la Congresul al IX-lea). A venit apoi momentul „ungerii” lui Ceausescu ca presedinte al RSR, cu esarfa si sceptrul ce insoteau titlul. Propunerea a venit, in numele Comitetului Executiv, din partea unuia dintre baronii lui Dej, Emil Bodnaras. In fapt insa, ca sa-l parafrazez pe Boris Souvarine, Republica Socialista Romania nu era nici republica si nici romaneasca.

2006 (6)