Stefan LEMNY | Sensibilitate si istorie in secolul XVIII romanesc

DESCRIERE

Stefan LEMNY    |    Sensibilitate si istorie in secolul XVIII romanesc

POLIROM, 2017

Colectia Plural

Editia a II-a revazuta

Postfete de Elena BEDREAG si George NEAGOE

||||

Crampeie din existent cotidiana/ pp. 73-74/ extras

Dincolo de toate circumstantele ce marcau existenta, un fapt ramane sigur, oricat de prozaic suna: oamenii trebuiau sa se hraneasca, o grija ce ocupa un loc insemnat in desfasurarea unei zile. Mai ales intr-o societate in care s-a mentinut pana tarziu obiceiul mancarurilor copioase!

Stim, din putine surse, ca existau trei mese pe zi. In familia boiereasca din care provenea Radu Rosetti, spre exemplu, dimineata, pe la orele zece, se lua „zacusca”, un fel de mic dejun; masa de pranz se servea intre orele doua si trei, dupa-amiaza, iar cina, „nu cu mult mai putin copioasa decat masa”, pe la zece seara.

Alcatuirea micului dejun se intelege si dintr-un dialog din epoca, sugerat de gramatica romaneasca de la Goettingen, care ne ajuta sa vedem „cum se traia la Iasi viata de toate zilele” in 1770: „- Iata cafeaua – se adresa sluga stapanului -, o vreti cu lapte sau far’ de lapte?”

Masa de pranz, cand ea avea un caracter festiv, se desfasura dupa un adevarat ceremonial, ce n-a scapat atentiei lui Del Chiaro: invitatii se intretineau mai intai cu gazda intr-o odaie alaturata, unde se servea votca si se aducea apa pentru spalatul mainilor. Fiecare se aseza apoi dupa rang si, dupa ce preotul moaie o bucata de paine in mancarea adusa, ceilalti isi fac cruce si, inclinandu-se usor spre gazda, incepe masa.” La sfarsitul secolului, arta gastronomica se dezvoltase considerabil, facand ca la un festin sa-si dea intalnire „toate mancarurile din lume”, dar mai ales cele grecesti si turcesti.