Simon de Narine ABGARIAN

DESCRIERE

Narine ABGARIAN

Simon

HUMANITAS FICTION, 2023

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din rusa de Luana SCHIDU

Extras/ Prolog

Ainantz Melania si-a pierdut sotul. Nu se poate spune ca moartea lui a venit cu totul pe neasteptate, caci Simon era trecut bine de saptezeci de ani – mai exact, avea saptezeci si noua. Dar a starnit mare tristete: sotul Melaniei era o companie vesela si toata lumea il indragea. Traia inlesnit si fara sa-si refuze nimic, nu era strans la punga, manca de-ai fi zis ca-i ultima data, bea de parca a doua zi s-ar fi instaurat prohibitia si consumul de alcool ar fi urmat sa fie pedepsit cu moartea. De aceea, Simon isi lua micul dejun cu vin (ca sa-i dea imbold), la pranz bea tutovka (contra arsurilor), si cina cu rachiu de coarne (ca sa doarma bine). In ciuda obiceiurilor puritane care domneau in Berd, nu-si refuza mici amantlacuri. Iubea femeile – pana la istovire si uitare de sine -, se lasa fermecat cu entuziasm, era gelos si le idolatriza, iar la sfarsitul relatiei le daruia cate-o podoaba ieftina, dar frumoasa. „Trebuie sa te desparti in asa fel incat muierea, cand se intalneste cu tine pe strada, sa nu te parjoleasca cu un scuipat!” isi invata el prietenii. Acestia radeau si, facand aluzie la caracterul lui iubaret, il numeau in gluma djantleman, de la cuvantul djan – sufletul meu.

In tinerete, Melania ii facea barbatului ei scene de gelozie, dar cu anii a invatat sa inchida ochii la aventurile lui. Si totusi, cateodata, ca sa nu si-o ia in cap, mai tragea cate-un scandal cu cesti si farfurii sparte, pe care le punea deoparte dinainte, pe masura ce se ciobeau si trebuiau aruncate.