Sandu Tudor si asociatiile studentesti crestine din Romania interbelica

DESCRIERE

Carmen CIORNEA

Sandu Tudor si asociatiile studentesti crestine din Romania interbelica

Editura Eikon, 2017

Seria Universitas

Colectia Istorie sociala

Prefata Nicusor NACU

Extras/ Argument

Nimeni nu poate nega un adevar de bun-simt – si anume ca Parintele Daniil Sandu Tudor, fondatorul, catalizatorul si organizatorul Rugului Aprins, este o figura proeminenta a Bisericii Ortodoxe Romane. Este suficient sa invocam ultimul act al existentei sale pamantesti – martiriul din temnita Aiudului – pentru a justifica inscrierea sa in randul sfintilor Gulagului romanesc, cu atat mai mult cu cat ratiunile condamnarii sale au avut ca izvor ofensiva acestui neostoit marturisitor al dreptei credinte impotriva ateismului comunist.

Figura insolita a Parintelui Daniil Sandu Tudor, personalitate de anvergura, care s-a dezvoltat intelectual in mediul atat de fertil si diversificat al Romaniei interbelice, in care cuvantul de ordine era modernizarea, a fost sursa multor volume, studii si demersuri de cercetare, aparute dupa 1990. Incercarile de reconstituire a biografiei acestuia au suscitat de-a lungul vremii diverse controverse, configurandu-se chiar si tabere opozante. Sigur, majoritatea celor care s-au aplecat asupra acestei personalitati plurivalente (fie ei istorici, teologi sau oameni de litere) sustin valorificarea sa ca model de rezistenta in lupta Bisericii Ortodoxe Romane sub diversele regimuri politice totalitare (carlist, antonescian, comunist), pe care le-a traversat in existenta sa pamanteasca, insa, onestitatea intelectuala ne obliga sa recunoastem si prezenta celor care au exprimat un punct de vedere reticent cu privire la sustenabilitatea viitoarei (posibilei) sale canonizari.

In ceea ce ne priveste, consideram ca, desi nu putini sunt cei care s-au oprit asupra acestui subiect, Sandu Tudor ramane un caz imposibil de elucidat, o enigma, si judecarea pripita a acestuia nu poate genera efecte pozitive, nici macar pe termen scurt.