Sa ne ramana bucuria de Kev LAMBERT

DESCRIERE

Kev LAMBERT

Sa ne ramana bucuria 

Traducere de Sinziana Cotoara

Editura Polirom, 2026

Considerata una dintre cele mai uluitoare minti ale arhitecturii contemporane si o zeita a culturii pop, Céline Wachowski nu stie ce o asteapta. Cu o cariera prolifica, o avere uriasa, un serial popular pe Netflix si constructii fabuloase in toata lumea – faimosul Decco Tower din New York, Media Centerul Jocurilor Olimpice din Londra sau muzeul Guggenheim din Abu Dhabi –, Wachowski tanjeste dupa recunoasterea orasului in care s-a nascut si primeste, dupa o cariera de mai bine de cincizeci de ani, primul ei proiect public in Montréal: noul sediu al unui gigant american din domeniul IT. Ramas in urma fata de celelalte metropole ale Americii de Nord, orasul nu pare insa pregatit sa gazduiasca un edificiu de o asemenea anvergura, iar frumusetea constructiei si beneficiile pe care le-ar putea aduce comunitatii se pierd in critici si proteste de strada impotriva gentrificarii si a evacuarilor din zona. La aparitia unui articol devastator in The New Yorker care ii anunta prabusirea, Céline crede ca e un tap ispasitor. Urmarind cu o ironie si o finete cu totul si cu totul aparte povestile pe care si le spun despre ei insisi bogatii lumii, Sa ne ramana bucuria este un roman profund social despre putere si arta, o critica muscatoare a capitalismului.

„Edificiul literar mestesugit cu finete al lui Kev Lambert este de o stralucire intelectuala remarcabila, obligandu-ne sa reflectam asupra privilegiilor unora si asupra suferintei altora.” (Le Devoir)

„Un roman profund proustian, plasat in epoca reality-show-urilor. Un portret tulburator al discursului contemporan despre dreptatea sociala, care arata ca, mai devreme sau mai tarziu, ne-am putea trezi de partea gresita a acestuia.” (L’Obs )

„Cel de-al treilea roman al lui Lambert, taios si provocator, integreaza teme care raman actuale – lacomia, ipocrizia si privilegiul – intr-o naratiune care imbina satira si lirismul, fantezia si voyeurismul.” (The Observer)