Ryunosuke AKUTAGAWA | Paravanul-Iad si alte povestiri

DESCRIERE

Ryunosuke AKUTAGAWA    |    Paravanul-Iad si alte povestiri

HUMANITAS fiction, 2019

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din japoneza si note de Raluca NICOLAE

||||

Extras din Diavolul si tutunul

Tutunul era o planta care odinioara nu se gasea in Japonia. Din pacate, cronicile nu se pun de acord cand anume a fost adus pe aceste meleaguri: unele zic ca in perioada Keicho, altele in perioada Tenmon. Tot ce conteaza este ca pana intr-al zecelea an al erei Keicho, tutunul se cultiva deja in toate colturile Japoniei, iar in epoca Bunroku ajunsese deja la mare cautare, dupa cum zice poezia satirica:

Neauzite, ne trec pe langa urechi:

Legea ce interzice tutunul,

Legea banilor,

Cuvintele imparatului.

Istoricii nu s-au prea pus de acord nici in legatura cu cine l-a adus aici. Dupa unii, ar fi fost un portughez, dar altii par sa incline ca ar fi fost un spaniol. Dar poate ca nu trebuie sa cautam un singur raspuns. Intr-o legenda, se spune ca Necuratul insusi a adus tutunul. Din aceeasi legenda aflam ca Diavolul a venit aici de departe, cu un iezuit, nimeni altul decat Sfantul Francis Xavier*.

Stiu ca aceste cuvinte nu le sunt deloc pe plac crestinilor, care m-ar acuza de sacrilegiu, dar nu pot sa nu recunosc ca legenda are si un sambure de adevar. Pana la urma, nu-i firesc ca Dumnezeul occidentalilor sa vina odata cu Diavolul lor? Sau, altfel spus, nu-i normal ca binele din Occident sa vina odata cu raul? [...]

Daca tot v-am impartasit din gandurile mele, cred ca ar fi momentul sa va povestesc si legenda.

*) Francis Xavier (1506-1552), calugar iezuit din Spania, care a facut parte din misiunea de evanghelizare din Japonia si China. In 1622 a fost canonizat si a devenit patronul Navarrei, supranumit ulterior si „apostolul Japoniei”.

Extras/ Paravanul-Iad, 1

Nu s-a mai pomenit si nici nu se va mai pomeni in generatiile ce vor veni un om ca Inaltimea Sa, seniorul Horikawa. Daca e sa dam crezare barfelor, inainte de a-l naste, preacinstitei sale mame i-a aparut in vis zeul Daiitoku Myoo. In orice caz, nu incape indoiala ca Inaltimea Sa era inzestrat, inca de la venirea pe lume, cu niste calitati nemaipomenite, care il deosebeau de semenii lui, si ca faptele sale marete vor sta marturie multa vreme de-acum incolo. Daca ati avea prilejul sa aruncati o privire conacului in care locuia, v-ati da numaidecat seama cat de indraznet fusese conceput – grandoarea si fastul de acolo sunt mult peste puterile noastre de intelegere, de altfel, destul de marginite. Carcotasii s-ar indoi de intelepciunea Inaltimii Sale, ba chiar l-ar asemana cu suveranul Qui Shi Huang-di sau cu imparatul Yang, din dinastia Sui, insa spusele lor n-ar face decat sa intareasca faimosul proverb cu cei trei orbi care pipaie un elefant. Inaltimea Sa n-a fost niciodata ahtiat dupa stralucire sau glorie desarta. A fost dintotdeauna un om de o rara marinimie, care a vrut ca toata lumea, chiar si cei mai umili supusi, sa se veseleasca alaturi de el.

De pilda, se povesteste ca a scapat nevatamat din intalnirea cu ceata celor o suta de demoni ce bantuiau in puterea noptii rascrucea Nijo-Omiya din capitala Kyoto. Lumea vorbeste ca fantoma lui Toru, Dregatorul de Stanga, a fost alungata de Inaltimea Sa cu doar cateva vorbe mestesugite.