DESCRIERE
Arhimandritul Zaharia ZAHAROU
Rugaciunea ipostatica – Masura desavarsirii
Manastirea Stavropighie Sfantul Ioan Botezatorul, Essex, Anglia – 2024
Extras/ PROLOG - Staretul Manastirii Stavropighie Sfantul Ioan Botezatorul, Arhimandritul Petru
„Iesi-va omul [adevarat] la lucrul sau si la lucrarea sa [adevarata] pana seara.”
Potrivit traditiei ascetice, monahul isi implineste adevarata menire atunci cand devine mijlocitor pentru intreaga lume. Precum Hristos poarta in Ipostasul Lui toata plinatatea Firii dumnezeiesti si a firii omenesti, la fel si omul, in desavarsirea sa ultima, imbratiseaza prin har toata plinatatea vietii dumnezeiesti si omenesti, si astfel se roaga pentru intregul Adam ca pentru sine insusi. Largirea care ii da putinta inimii sa mijloceasca pentru intreaga lume este o urmare fireasca a pocaintei adanci, care este pusa in lucrare de iubirea fata de Dumnezeu ce merge pana la ura de sine, dupa cum spune Sofronie Athonitul: „Cand ne uram pe noi insine pentru raul care traieste in noi, atunci ni se deschid nemarginitele zari ale iubirii ce ni s-a poruncit”.
Prezenta vie a lui Dumnezeu destrama incetul cu incetul „imbracamintea de piele” a omului, daruindu-i o noua nastere in Imparatia neclatinata a duhurilor ipostatice care s-au desavarsit. Atunci orizonturile vietii lui personale se largesc la nesfarsit, iar omul iese din carapacea ingusta a existentei sale individuale. In inima adanca, el descopera ca fiintarea sa este legata in chip de nedespartit de fiintarea intregii omeniri si se intoarce catre Dumnezeu in rugaciune fierbinte pentru mantuirea intregii lumi.
