Cuvantari duhovnicesti vol. 2,Arhimandritul Sofronie

DESCRIERE

ARHIMANDRITUL SOFRONIE|CUVANTARI DUHOVNICESTI, VOL. II 

EDITURA ACCENT PRINT – SUCEAVA, 2013

Traducere din limba rusa de Ierom. Rafail (Noica)

(Editia a II-a revazuta)

Tiparita cu binecuvantarea Inalt-Preasfintitului I R I N E U, Arhiepiscopul Alba-Iuliei

Extras din capitolul Despre programul manastirii

Desi descoperirea lui Dumnezeu ne este data in forma lui EGO, “EU”: “EU SUNT CEL CE SUNT”, totusi aci cuvantul EGO, “EU” este cuvantul cel mai minunat caci denumeste persoana, dar persoana nu traieste inchisa in propriul sau ego.

Egoismul este de-a dreptul pricina tragediilor din viata omului, din viata omenirii pe Pamant. Este starea contrara celeia la care ne cheama porunca lui Dumnezeu: poruncit ne este de Dumnezeu sa iubim tot aproapele, tot impreuna-omul ca insusi sinele. Bineinteles, am in vedere intelesul 

Evangheliilor, iar nu al Vechiului Legamant. Vechiul Legamant zicea: “Sa iubesti pre aproapele tau ca insuti pre sine, si sa urasti pre vrajmasi”; insa Domnul a poruncit: “Dara Eu zic voua: Iubiti pre vrajmasii vostri”. Astfel incat, desi Vechiul Legamant ne-a dat multe pilde de stari deosebit de inalte ale rugaciunii si vedeniei, totusi ele raman departe de porunca evanghelica: ”Dara Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri”. In cartea despre Staretul Siluan eu scriu ca aceasta porunca a lui Hristos da tuturor celorlalte porunci o insusire absoluta, vecinica si nemarginita. Din pricina ei crestinismul ramane pentru lume ca o “moarte” – moartea egoismului. Si de aceea zice Domnul: “Veti fi urati de toti din pricina Mea”. Este foarte posibil ca pana si noi, monahii, obosim si ne istovim din pricina acestui cuvant, care nicicum nu ni se da a se trai. Ne istovim in rugaciune pana la neputinta,pentru a pazi porunca lui Dumnezeu. Trec ani, zeci de ani, si nu atingem ceea ce dorim. Din aceasta istoveala se naste sila. Dar, rogu-va, aveti in vedere: acea sila este glasul mortii inauntrul nostru! Desi este greu a vorbi despre porunca iubirii, pentru ca toti ne aflam departe de inaltimea cuvantului lui Dumnezeu, totusi mai bine sa vorbim despre ea, decat despre orice altceva. Altminteri totul va deveni desert, si atunci nu vom primi nimica pentru viata noastra cea in Dumnezeu, care este viata vecinica.