DESCRIERE
Arhimandritul Zaharia ZAHAROU
Rugaciunea – O nesfarsita infaptuire
Manastirea Stavropighie Sfantul Ioan Botezatorul, Essex, Anglia – 2024
Extras/ PROLOG - Staretul Manastirii Stavropighie Sfantul Ioan Botezatorul, Arhimandritul Petru
„Paine ingereasca a mancat omul” (Ps. 77, 29)
Desoperirea dumnezeiasca ni-L infatiseaza pe Dumnezeu ca pe Facatorul intregii lumi, Care prin puterea cuvantului Sau „a zis si s-au facut, a poruncit si s-au zidit” toate. El l-a plasmuit pe om cu o grija deosebita, incununandu-l cu slava si cinste. I-a zidit inima in „chip unic” si i-a dat putinta sa primeasca inlauntrul sau Fiinta dumnezeiasca.
Cinstea pe care Dumnezeu a daruit-o fapturii Sale consta in faptul ca omul poate deveni impreuna-lucrator cu Ziditorul lui la dezvaluirea chipului dumnezeiesc in proprie sa inima, precum si in inimile fratilor si surorilor lui. Actul prin excelenta, prin care se vadeste partasia omului la lucrarea mantuirii sale, este rugaciunea.
Rugaciunea este o nesfarsita infaptuire, cu mult mai presus decat orice arta sau stiinta. Adevarata rugaciune catre adevaratul Dumnezeu este comuniune cu Duhul Domnului, Care „mijloceste” pentru noi cu „suspine negraite”.
Aceasta lucrarea ingereasca a rugaciunii se infatiseaza uneori ca un avant puternic al duhului, care strapunge cercul stramt al materiei greoaie. Ea este traita ca o lucrare datatoare de desfatare atunci cand, potrivit Sfantului Staret Sofronie, „rugaciunea curge precum un suvoi din adancurile omului, astfel incat continutul vietii lui se aseamana cu un noian nemarginit de apa vie”.
