DESCRIERE
Vom vedea pe Dumnezeu precum este, Arhimandritul Sofronie - Editura Accent Print, 2015
ARHIMANDRITUL SOFRONIE (SAHAROV) |VOM VEDEA PE DUMNEZEU PRECUM ESTE
Editura Accent Plus – Suceava, 2015
Traducere din limba rusa de Ierom. Rafail (Noica)
Tiparita cu binecuvantarea Inalt-Preasfintitului I R I N E U , Arhiepiscopul Alba – Iuliei
Editia a II-a revazuta
Extras (I) din Cuvant inainte
Calea mea, experientele mele, prin caracterul lor, s-ar putea sa nu fie dintre cele mai obisnuite. Si totusi, prin continutul lor esential , ele mi-au descoperit tragismul situatiei a milioane de oameni risipiti pe fata intregului Pamant. Nu exclud posibilitatea ca spovedania mea, sau mai curand autobiografia mea duhovniceasca, sa dea putinta macar catorva dintre ei sa afle o dezlegare prielnica in incercarile care ii napadesc.
Cele ce s-au petrecut cu mine nu au fost nicicum urmarea propriei initiative. Ci Dumnezeu, dupa Pronia de El Singur cunoscuta pentru noi, a binevoit sa ma cerceteze si sa-mi ingaduie a ma atinge de Vecinicia Lui. Sfanta Sa mana necrutator ma arunca pe mine, nimicnicul, in hauri de nedescris. “Acolo”, intr-o uimire pana la adanca ingrozire, m-am facut vazator unor realitati ce imi depaseau intelegerea. Despre aceasta voiu incerca sa vorbesc in paginile ce urmeaza. [...]
In cartea de fata ma voiu opri asupra descrierii unor experiente ce mi-au fost date. Insa paralel cu aceasta socotesc important a aminti ca toata curgerea vietii mele in Dumnezeu m-a adus la convingerea ca orice abatere a constiintei mintii noastre de la adevarata intelegere a Descoperirii, negresit se va rasfrange in manifestarile duhului nostru in cele de zi cu zi. Cu alte cuvinte, viata cu adevarat dreapta este conditionata de o adevarata intelegere a lui Dumnezeu – Sfanta Treime.
Asadar ma predau la tot cititorul, intru nadejdea ca el va binevoi sa ma pomeneasca in rugaciunile sale catre Tatal nostru, Carele este in ceruri.
Extras (II) din capitolul Harul pomenirii mortii
Independent de toate cele de afara – razboaie, sau boli, sau alte napaste asemenea lor – a ma cunoaste osandit mortii intr-o zi, era pentru mine un chin de neindurat. Si iata ca, fara sa gandesc la ceva concret, dintr-o data, in inima, imi vine gandul: Daca omul poate suferi adanc, atunci, dupa firea lui, el este ceva mare. Faptul ca impreuna cu moartea lui moare intreaga lume, ba chiar si Dumnezeu, este cu putinta numai daca el insusi, omul, este in sine, intr-un anume sens, centrul intregii zidiri. Si, bineinteles, in ochii lui Dumnezeu el este mai de pret decat toate celelalte zidiri.
