DESCRIERE
Preot Nicolae D. NECULA
Pomenirea celor adormiti in Domnul
Mic catehism liturgic
Editura Basilica, Bucuresti – 2021
Colectia Ghidul crestinului ortodox
10,00 Lei
Extras/ Este permis sa se savarseasca slujba inmormantarii si a zilelor de pomenire celor care se incinereaza?
Problema incinerarii sau a crematiunii, adica a arderii trupurilor celor morti, in loc de a fi inmormantati, s-a mai luat in discutie. Ea a constituit obiectul unor studii, polemici si atitudini generate de infiintarea Crematoriului „Cenusa” in Bucuresti. Aceasta problematica este actuala si astazi, mai ales ca incinerarea a devenit o practica destul de curenta in ultima vreme. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, socotim necesare cateva lamuriri in legatura cu practica incinerarii.
Ceea ce trebuie spus mai intai este faptul ca inmormantarea, ingroparea sau inhumarea a fost practica de inceput a oamenilor in legatura cu ramasitele pamantesti. Incinerarea a aparut mult mai tarziu in viata unor popoare si a constituit o practica separata de inmormantare sau unita cu aceasta. La vechile popoare civilizate (persi, babilonieni si egipteni) s-a practicat inhumarea, imbalsamarea de la egipteni fiind un privilegiu rezervat celor din familiile regale. La greci si la romani s-a practicat la inceput tot inmormantarea, incinerarea fiind introdusa mult mai tarziu, pentru diverse categorii de cetateni: regi, eroi, aristocrati si, in general, cei bogati. La evrei si la toate popoarele semite s-a practicat tot inhumarea, arderea trupurilor fiind cunoscuta numai in cazuri de exceptie, ca un fel de pedeapsa pentru crime ingrozitoare.
In ceea ce ii priveste pe crestini, acestia, provenind in marea lor majoritate la inceput dintre evrei, au practicat numai inhumarea. Demn de amintit este faptul ca si crestinii care au provenit din lumea greco-romana au adoptat tot practica inhumarii, inlaturand, acolo unde exista, incinerarea.
