Norman MANEA | Sertarele exilului. Dialog cu Leon VOLOVICI

DESCRIERE

Norman MANEA    |    Sertarele exilului   Dialog cu Leon VOLOVICI

POLIROM, 2008

||||

Extras - pp. 341-342

N.M.: [...] In momentul cand am terminat liceul si m-am dus spre o alta capcana, ingineria, eram practic vindecat de utopii. Aveam, din fericire sau din nefericire, un dosar foarte bun. Terminasem cu diploma de merit liceul, fusesem secretar UTM. La facultate m-au vrut in conducerea organizatiei UTM. Am refuzat, iar cel care avea misiunea sa ma sanctioneze, sa ma excluda, era un nume care poate iti spune ceva, Stefan Andrei.

L.V.: Ministrul de Externe.

N.M.: Viitorul ministru de Externe. Eu eram in anul I, el era in anul IV, la aceeasi facultate. A organizat sedinta, sa ma sanctioneze. Paradoxal, desi nu ne cunosteam inca, pentru ca erau doar cateva saptamani de la inceperea noului an si eu eram din provincie, majoritatea colegilor erau din Bucuresti; au refuzat sa voteze. Invocand un motiv foarte simplu: ei, si ce, o sa fie altul, o sa fie cineva care vrea. Nu vrea, nu vrea! Motivarea pe care o gasisem era stanjenitoare. Am spus ca am lucrat destul in liceu, acum altii sa faca treaba asta. O dezertare de la marea misiune! Dupa aceasta sedinta, am fost chemat la Centrul Universitar Bucuresti pentru admonestari – o poveste lunga, nu vreau sa intru in toate amanuntele.

Dupa o luna, cred, facultatile tehnice au fost trimise la munca voluntara in diverse santiere din Romania. Noi am fost trimisi, toata facultatea, la Medgidia, pe santierul unei fabrici de ciment.