Alex. STEFANESCU - Eu si comunismul

DESCRIERE

Alex. STEFANESCU - Eu si comunismul

Editura Curtea Veche, 2020

Extras/ Moartea lui Stalin

Cand a murit Stalin, la 5 martie 1953, eu aveam cinci ani si cateva luni. Cu cateva zile inainte, la aparatul de radio al familiei (un Telefunfen, cu carcasa de ebonita si cu deschizatura difuzorului acoperita de panza), ascultasem, alaturi de parintii mei, bataile inimii lui Stalin, transmise, in scop propagandistic, de la Moscova. Sovieticii erau convinsi ca pulsul precar al liderului lor ii va impresiona pe adeptii comunismului din intreaga lume si ii va solidariza in jurul muribundului. [...]

Cand vietatea de acolo, de departe, chiar a murit, vocea solemna si imperativa a crainicului ne-a anuntat ca intr-o anumita zi si la o anumita ora peste tot in lume va trebui sa se pastreze un moment de reculegere. In ce consta el? Fiecare avea obligatia sa ramana nemiscat acolo unde se afla si sa nu scoata o vorba, vreme de aproximativ un minut. In ziua si la ora fixate, parintii mei, vecinii, trecatorii de pe strada – toti s-au conformat acestei obligatii. M-am conformat si eu, cu sentimentul ca indeplinesc o cerinta sacra, venita de undeva, din cerul necuprins: si am fost profund indignat vazand ca... gainile din curte continua sa se plimbe, sa scormoneasca prin gunoaie si sa caraie, ca si cum putin le-ar fi pasat de imperativul celest.