Adriana GEORGESCU | La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti

DESCRIERE

Adriana GEORGESCU    |    La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti

HUMANITAS, 2019

Colectia Memorii | Jurnale

Traducere din franceza de Micaela GHITESCU

Cuvant inainte de Monica LOVINESCU

||||

Extras din prezentarea autoarei (Humanitas)

Adriana Georgescu s-a nascut pe 23 iulie 1920 la Bucuresti. Stralucita avocata si jurnalista, a fost totodata o figura marcanta a rezistentei anticomuniste din Romania si una dintre primele victime ale dictaturii instalate in tara odata cu ocupatia sovietica. [...] Din 3 decembrie 1944 pana la 5 martie 1945 a fost sefa de cabinet a generalului Radescu, presedintele Consiliului de Ministri. Dupa demisia guvernului, a fost secretara si avocata generalului Radescu pana la 31 iulie 1945, cand a fost arestata, pentru implicare in organizatia T (a Tinerilor Liberali) pe care noua conducere comunista a catalogat-o drept terorista.

Extras de la pp. 52-53

A doua zi, revenind de la telefon, gasesc toata comisia foarte agitata. Emil Bodnaras striga mai tare ca toti ceilalti:

„Cine e trimisul special al Viitorului (oficiosul Partidului Liberal, nn LB)?”

„Eu.”

„Nu m-asteptam la asta din partea dumitale. Credeam ca esti o persoana loiala. In Scanteia (oficiosul Partidului Comunist din Romania, nn LB) nu e nici o singura nota, nici un rand despre misiunea aceasta care ne-a fost incredintata de guvern.”

Sa-l aud pe Bodnaras vorbind despre loialitate e tare nostim.

„Dumneata imi vorbesti de loialitate, dumneata care chemi pe toti partizanii pe care i-ai cumparat in ajun ca sa obtii majoritate de voturi, dumneata, care numesti prefecti necunoscuti a caror lista a fost furnizata dinainte de Comitetul Central? Te infurii pentru ca indraznesc sa-mi fac meseria de ziarist. Tovarasul dumitale de partid, domnul Lucretiu Patrascanu, ministrul Justitiei, a declarat in decretul de amnistie ca libertatile publice au fost restabilite dupa 23 august. Libertatea presei figureaza printre ele. Nu vad deci nimic socant ca ziarul meu sa povesteasca ce se petrece aici.”

Cred ca am reusit sa-l fac sa-si iasa complet din sarite.

„Ai ales cea mai proasta cale posibila. Esti tanara, energica, si-ti pierzi timpul cu Tineretul Liberal, care-i putred pana in maduva oaselor. Nu te credeam atat de reactionara. Ai grija, vei sfarsi foarte rau.”

Continui sa rad. „Vei sfarsi foarte rau”, in gura lui Bodnaras, nu ma sperie. E comunist. Ei, si? Razboiul se va incheia, rusii vor parasi tara noastra si, fara sprijinul lor, e sigur ca nici un vot la o mie de alegatori nu vor obtine comunistii. Atitudinea lor din ultimele luni, faptele care se petrec sub ochii nostri sunt cea mai buna propaganda anticomunista din lume. Emil Bodnaras n-are decat sa strige. Ma face doar sa rad. Totul e sa rezistam pana la plecarea trupelor rusesti. Pe urma, cosmarul asta o sa ia sfarsit intr-o singura noapte.  

Extras de pe coperta I

„Omul-sobolan vine spre mine. Imi ia cu grija capul intre maini si incepe sa-l loveasca de perete. In gura, gust de sange.”