Lupu C. KOSTAKI | Memoriile unui tradator

DESCRIERE

Lupu C. KOSTAKI    |    Memoriile unui tradator

Un inalt functionar roman sub guvernamantul militar german (1916-1918)

HUMANITAS, 2020

Editie ingrijita, studiu introductiv si note de Alexandru ISTRATI si Claudiu-Lucian TOPOR

||||

Studiu introductiv. Apreciat de dusmani, detestat de compatrioti (pp. 27-28)/ e x t r a s

Viziunea politica a lui Lupu Kostaki nu s-a suprapus cu asteptarile guvernului refugiat la Iasi. Franta, ca aliata a Rusiei, artrasese Romania in razboi. Din prezumtivi protectori, germanii devenisera inamici, intr-o redutabila coalitie de forte. Ei imparteau resursele tarii si ii planificau viitorul; nu fara consecinte. Simpatiile germanofililor scazusera in vremea ocupatiei militare. Unii dintre ei, cum a fost cazul lui Titu Maiorescu, refuzau sa interactioneze cu dusmanul, altii ii cautau prudent bunavointa. Cu toate acestea, refugiatii, odata reintorsi in Bucuresti, au invocat oportunismul colaborationistilor, al tuturor, fara deosebire. Si nu a fost tocmai asa.

Lupu Kostaki avea ca scop sa tempereze comportamentul comandantilor militari si sa amelioreze urmarile ocupatiei straine. Agreati de germani tocmai pentru consecventa optiunii lor politice, germanofilii castigasera increderea administratiei militare. Desigur ca urmareau si ambitii personale. Un partid filogerman atotputernic, menit sa guverneze Romania dupa semnarea pacii cu Centralii, le-ar fi dat o sansa imensa de ascensiune in cariera politica, ar fi inlesnit modelarea tarii in concordanta cu propriile aspiratii. Dar inaintea planificarii unui astfel de deziderat indepartat ramaneau in discutie chestiuni vitale de administratie. Din pozitia de gerant la Ministerul de Interne, Lupu Kostaki conducea un adevarat „guvern din umbra”, acceptat de germani pentru realizarea obiectivului regimului de ocupatie: exploatarea eficienta a resurselor naturale romanesti. Boierul moldovean a fructificat cateva atuuri importante de care dispunea. Unii comandanti militari germani, dar si o buna parte a delegatilor acreditati in sferele diplomatice ii stiau caracterul. In timpul discutiilor privind predarea capitalei tinute la Ministerul de Interne, s-a reintalnit cu printul Schaumburg-Lippe, fost consilier al Legatiei Germane din Bucuresti. Bucuria revederii, chiar daca nu in imprejurari fericite, i-a reconfirmat lui Lupu Kostaki pozitia, dar, mai important, i-a intarit credinta ca putea alina suferinta compatriotilor.