Doina JELA | O suta de zile cu Monica Lovinescu

DESCRIERE

Doina JELA    |    O suta de zile cu Monica Lovinescu

Editura Vremea – Bucuresti, 2019

Editia a II-a

Extras

Nu m-am tinut niciodata de dictonul care te sfatuieste sa privesti lucrurile de aproape doar daca vrei sa le intelegi, iar daca vrei sa-ti placa, sa le privesti de departe. De Monica Lovinescu m-am apropiat intai ca sa inteleg lucrurile, m-am apropiat cu gandul expres s-o cunosc, cu intentia sa simt „miezul moale al statuii” si poate chiar, cu gandul ascuns – nu se face literatura cu bunele sentimente -, de a verifica intr-un fel consistenta acelei statui si aura mitologica din jurul persoanei ei.

Cand apropierea a fost atat de mare incat era cazul ca lucrurile sa inceapa sa nu-mi mai placa, dupa dicton, catusi de putin, cunoasterea mea se transformase intr-o mare, neconditionata afectiune.

Nu mai stiu cand am inceput sa-i spun Monica. Toata lumea care se poate mandri ca „exista in constiinta Monicai Lovinescu”, fiindca este un motiv de mare mandrie, ii spune de altfel Monica. Eu nu mai stiu exact data, decat ca am facut-o cu o foarte mare stanjeneala si in urma unui santaj. Ma invitase insistent sa-i spun pe nume, eu ii repetasem ca nu-mi vine deloc la indemana, iar ea intelegea, atunci, cu tristete, de ce: „Da, asa este, sunt mult mai batrana ca dumneata”. A fost momentul din care nu i-am mai spus niciodata altfel decat Monica. Cu Virgil Ierunca problema nu s-a pus: a intrat automat in contul santajului ei, cu atat mai mult cu cat el nu cerea niciodata nimic mai mult decat sa fii tu insuti si, daca nu te placea, sa-l lasi in pace.