Marturii ortodoxe si istorice in spatiul romanesc in secolele V-XVI Vol.3 de Stefan STARETU si Constantin VADIN

Stefan STARETU, Mircea Constantin VADIN (editori)

Marturii ortodoxe si istorice in spatiul romanesc in secolele V-XVI

Vol. III

Volum publicat cu binecuvantarea I.P.S. dr. Laurentiu Liviu STREZA, Mitropolit al Ardealului

Sub coordonarea Staretului Schitului Sf. Efrem cel Nou, Protosinghel Clement (Dr. Mircea Constantin VADIN)

Centrul de Studii de Teologie si Istorie

Director onorific coordonator

Editura Creator – Brasov, 2023

Extras/ La hotarele crestinatatii de rit latin si ale celei de rit grec: urmasii Romei din Pontul Euxin si de la Marea Baltica – Dr. Alexandru Simon

In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, valahii (adica romanii) de la nordul Dunarii de Jos, in primul rand cei din Moldova aflata in formare, pareau destinati autoritatii Papalitatii de la Avignon. Tot la acea vreme, lituanienii, coborati din nordul baltic spre sudul euxin, peste ramasitele – tataresti, dar si cumane – ale Rusiei Kievene, apareau drept meniti a ramane sub puterea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Intre anii 1386 si 1387, romanii si lituanienii si-au schimbat –„intre ei” – drumurile. Jogaila, ducele Lituaniei (botezat anterior si in ritul grec), s-a convertit la credinta Papalitatii romane, aflata in Marea Schisma a Apusului. Petru I al Moldovei (anterior crestin de rit latin) a  acceptat – deopotriva – suzeranitatea fostului Jogaila, devenit Vladislav (al II-lea), si astfel si rege al Poloniei, si pastorirea Marii Biserici.

Mai exista o „ciudatenie” romano-lituaniana transmisa de Evul Mediu. Romanii (valahii) nu erau singurii romani din Rasarit. Mai existau si romanii lituanieni. Cele doua romanitati nu au fost privite impreuna, cel putin aparent si cel putin pana acum. Argumente ar fi fost insa destule.