Niccolo MACHIAVELLI | Principele

DESCRIERE

Niccolo MACHIAVELLI    |    Principele

HUMANITAS, 2019

Colectia BIBLIOTECA ITALIANA 13 – publicata sub patronajul Institutului Italian pentr Studii Filozofice

Traducere din italiana de Nina FACON

Revazuta si adaugita de Monica FEKETE

Cu o prefata de Gian Mario ANSELMI si o Cronologie de Smaranda BRATU ELIAN

||||

Extras din Capitolul XII – De cate feluri sunt armatele si despre soldatii mercenari (de la p. 138)

[...] Dar fiind prea putin intelepti, oamenii se apuca uneori sa faca un lucru care in clipa aceea pare bun, ceea ce ii face sa nu-si dea seama de otrava care se ascunde in el, asa cum v-am aratat mai sus, cand am vorbit de febra hectica. Prin urmare, acela care, intr-un principat, nu-si da seama de primejdii atunci cand ele se ivesc, nu este cu adevarat intelept; dar sunt putini aceia care au aceasta insusire. Iar daca am cerceta cauza cea dintai a caderii imperiului roman, am gasi-o doar in faptul ca acesta a inceput sa angajeze in solda lui pe goti. Odata cu aceasta imperiul roman a slabit, iar puterea pe care el o pierdea, ceilalti o castigau.

Rezulta, deci, ca un principat care nu poseda armate proprii nu va fi niciodata in siguranta ; dimpotriva, va fi intotdeauna prada sortii, deoarece ii va lipsi vitejia care sa-l apere cu credinta in vreme de primejdie. De altfel, cei intelepti au sustinut intotdeauna ca o parere si o maxima a lor, ca nihil tam infirmum aut instabile quam fama potentiae non sua vi nixa [Cf. Tacit, Annales, XIII 19, pe care Autorul il citeaza din memorie: „Nimic in lume nu este atat de nestatornic, atat de trecator ca acea faima a puterii care nu se intemeiaza pe forta ei proprie.” (in romaneste de N. Facon)]. Iar armatele proprii sunt acelea alcatuite sau din supusi, sau din cetateni, sau din oameni ai tai: toate celelalte feluri de armate sunt sau mercenare, sau auxilare. Modul de organizare a armatelor proprii va fi usor de gasit daca vom lua in cercetare oranduirile folosite de cei patru (Autorul se refera la Cezar Borgia, Hieron din Siracuza, Carol VII si David. Acesta din urma nu se potriveste cu problematica constituirii armatelor proprii, dar figura lui e importanta din perspeectiva metaforei pe care este delegat sa o reprezinte), pe care i-am amintit mai sus si daca vom avea in vedere felul in care si-au alcatuit si organizat armatele, Filip, tatal lui Alexandru cel Mare, precum si multe republici si multi principi; caci am deplina incredere in felul in care ei ai au procedat.

1457 (4)