Mihai Sorin RADULESCU | Genealogii

DESCRIERE

Mihai Sorin RADULESCU    |    Genealogii

Editura Vremea – Bucuresti, 2018

Colectia FID – Fapte, Idei, Documente

Editie revazuta

||||

Extras din capitolul Despre Paleologii romani

Un capitol pasionant al genealogiilor romanesti cu nume bizantine: Cantacuzino, Comnen, Paleolog(u), Duca, Lascaris, Vrana, Ralli, Hrisoverghi s.a. Dupa cum sublinia cu indreptatire cunoscutul  istoric si genealogist Ioan C. Filitti, singura familie care isi poate revendica cu certitudine obarsia in aristocratia Imperiului Roman de Rasarit sunt Cantacuzinii. Chiar daca si in ceea ce priveste legatura Cantacuzinilor din Tarile Romane cu cei bizantini s-au exprimat dubii de catre bizantinologul Donald M. Nicol, exista indicii puternice asupra descendentei lui Mihail Cantacuzino Saitanoglu (+ 1578) – seful comunitatii grecilor din Constantinopol si stramosul cert al Cantacuzinilor romani – din dinastia imperiala bizantina. In cazul familiei lui I.G. Duca, legatura cu Bizantul, dar si cu domnitorii Gheorghe si Constantin Duca, nu poate fi stabilita, patronimicul provenind de la un diminutiv al prenumelui „Alexandru”. Imaginatia genealogica a facut pe multi romani sa se considere coboratori ai Bizantului, datator de maretie si legitimitate. De pilda, scriitorul Duiliu Zamfirescu credea in descendenta sa din imparatii Lascarizi de la Niceea. In Occident, Paul-Theodor Paleolog-Crivat se autointitula „mostenitor al tronului Bizantului”, el fiind fiul adoptiv al Alexandrinei Paleolog nascuta Butculescu, sotia unui Grigore Paleolog, in realitate descendent din familia Guliano, din Tara Romaneasca.

In ceea ce priveste posteritatea imparatilor Paleologi – cea din urma dinastie a Bizantului, domnind intre 1261-1453 -, ea trebuie analizata cu multa atentie. Ioan C. Filitti, istoricul grecitatii postbizantine stabilite pe pamantul romanesc, sustinea ca numele de familie bizantine au fost folosite ca prenume in veacurile XVI-XVII si chiar mai tarziu. Ele au redevenit apoi nume de familie, mai ales in secolul al XVIII-lea, odata cu stabilirea unor membri ai lor in Principatele dunarene. Fenomenul acesta – semnificativ  pentru ceea ce a insemnat cultivarea amintirii Bizantului la grecii epocii moderne – s-a petrecut si in cazul purtatorilor numelui „Paleolog(u)”. Un Ioan Palelogu, care facea parte cu siguranta din familia imperiala bizantina, este atestat la 1482, in calitate de „cumnat” al lui Stefan cel Mare. Cea de-a doua sotie a acestuia, Maria de Mangup, descindea din Paleologii bizantini, dupa cum a subliniat Marcel Romanescu intr-un excelent studiu.