Maria MANOLESCU | Vanatori-culegatori - roman

DESCRIERE

Maria MANOLESCU    |    Vanatori-culegatori    roman

POLIROM, 2019

Colectia EGO proza

||||

Extras din pagina de debut a romanului

Sosisera de o ora la mare si era deja a patra oara cand trebuia sa mearga la baie. Ii respinse apelul trogloditei de maica-sa, ii oferi zambetul ei de victima Ilenei, care fuma multumita dupa ce ii expusese o teorie  metafizica despre infectia urinara, si porni desculta prin sirul toaletelor, incercand sa-si potriveasca pasii pe vocea lui Janis Joplin. Summertime, time, time. De obicei ii placea sa faca drumul de la terasa la toalete in Micul Golf – era un prilej sa verifice cine a mai venit si si cine se uita la ea, sa scaneze haine si forme, sa judece relatii, sa le zambeasca fals copiilor si sincer cateilor, sa se incarce de rasetele, muzica, clinchetele tacamurilor si bucuria oamenilor de aici. Your daddy’s rich/ And your ma is so good-looking, baby. Fumul de tigara care se ridica de la aproape toate mesele – nu mai erau multe alte locuri unde sa se intample asta – crea efectul perfect pentru trecerea ei. Aici avea un mers liber, in ritmul caruia isi simtea tot corpul, cum rareori i se intampla acasa. Intalnea briza cu fiecare parte din ea, isi simtea parul plesnindu-i obrajii, iar asta n-o enerva, cum o facea de obicei orice urma de vointa libera, de atitudine din partea parului ei. Dimpotriva, aici mostenirea ei de la bunica – firul lung, drept, subtire si moale, negru batand inspre albastru – o facea sa se simta cum se simtise probabil Marilyn Monroe cu fusta ridicata de curentul de aer. Sub-fusta-lui-Marilyn era sub-parul ei, creierul era cel mai erotic organ al ei, asa-i spusese odata Vlad si ea se bucurase atunci. Parea cel mai mare compliment posibil. Acum nu mai era atat de sigura.