Lavinia BRANISTE | Sonia ridica mana - roman

DESCRIERE

Lavinia BRANISTE    |    Sonia ridica mana    roman

POLIROM, 2019

Colectia „Ego. Proza” – coordonata de Lucian-Dan TEODOROVICI

||||

Extras de la pp. 8-9

E uimita si coplesita, dar, daca intarzie sa raspunda, el va lua in tragic ezitarea ei si o va interpreta dincolo de limitele interpretarii. Pentru ca el asta face. Din asta traieste. Preda la universitate cursuri despre interpretare.

„Unde sa ne mutam?”

„La mine”, zice el.

„La el” e un apartament la ultimul etaj, intr-un bloc cu bulina de pe Caderea Bastiliei. Pe geamul unuia dintre dormitoare se vede tot bulevardul Magheru, iar pe balconasul de la bucatarie tot Lascar Catargiu. Nu e al lui ci al parintilor fostei partenere, cu care a plecat la Londra in urma cu sase ani. De la Londra s-a intors singur. Parintii fetei au tot incercat sa vanda, dar n-au gasit cumparator, asa c-au renuntat pentru moment si l-au lasat pe el sa stea acolo, sa se ingrijeasca de cheltuieli. Un cunoscut de incredere, un baiat linistit. Nu i-au cerut chirie. Pe pereti sunt harti de umezeala, in dormitorul mic picura din tavan cand ploua, trebuie sa pui galeata. Vecinii nu sunt de acord sa contribuie la reparatii pentru acoperisul blocului.

De cate ori vine la el, Sonia urca pe scari cele sapte etaje. Vorbesc mult pe tema cutremurului, despre care el ii spune tot felul de lucruri: ca nu e o realitate decat atunci cand se intampla, ca degeaba e sigur imobilul daca te prinde pe strada, ca nu e mai periculos acest bloc decat orice alta cladire din Bucuresti. Cunosc tipul de unde seismice si au discutii abstracte despre frica.