Cine te uita de Maia LEVANTINI

DESCRIERE

Maia LEVANTINI
Cine te uita
Editura Tracus Arte, 2021
 

Extras/ I. Anul 2001. Prima iubire – Propozitie subordonata subiectiva
1.1
Plecasem la Bucuresti sa-mi prelungesc concediul si sa mai fac rost de morfina si fentanil. Am lasat-o pe mama in grija lu’ Nina si Lache, aveam sa ma intorc in doua zile, trei cel mult. A murit cum am plecat, anume mi-a facut-o, mai avea viata in ea, toata vara urlase de durere, de se auzea pe valea Carbunestilor, si comentau tatele satului ca Dumnezeu nu se indura sa o primeasca la el, ca o mai avea fata Stelei treburi neterminate pe Pamant. Se vede ca singura treaba pe care o avea era sa scape de mine. M-am suparat – ea a fost acolo cand eu m-am nascut, de ce n-am avut voie sa fiu si eu acolo cand ea moare? Si uite asa, nu m-am mai grabit sa ma intorc, am facut curat in casa, i-am scos hanele pe care le lasase acolo dupa Revolutie cand s-a mutat la tara, si le-am dat de pomana la biserica de la Potcoava. M-am dus inapoi joi seara, inaintea inmormantarii. Era deja depusa la capela, mi-a spus Nina, multumita probabil ca dezertasem, ca sa fie piua-ntai sa dea cu ordinul si militaria in toata lumea, ca doar multi aveau sa se stranga sa o duca la cimitir pe fata Stelei.
Capela era noua, construita din banii europeni ramasi dupa ce se asfaltasera curtea bisericii si drumul pana la MAT. Cum intrai, faceai dreapta si o luai pe scari in jos sub pamant. Acolo tineau mortii in noaptea dinainte.