Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Barbatul care aduce fericirea

0 opinii / Scrie o opinie
  • 39,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Catalin Dorian FLORESCU  |  Barbatul care aduce fericirea

Humanitas, 2018

Traducere din germana Mariana BARBULESCU

||||

Extras de la p. 131

In dricul prafuit, plin de nisip, mama a plans toata noaptea. Pana si ea isi socotise dorinta imposibila, dar tot mai sperase ca Petru o s-o ia cu el si ca in America s-ar sti vreun leac. Totul parea cu putinta in America, chiar si izbanda asupra leprei.

Aura n-a venit la cimitir, in schimb au venit jandarmii. Mama se indepartase putin ca sa se usureze si atunci i-a vazut pe oamenii in uniforma inaintand de-a lungul drumului ingust. A mai reusit doar sa-si ia geamantanul si sa se faca nevazuta pe poarta din spate. Bine ascunsa intre dune, i-a privit de departe pe oameni cum o cautau dupa fiecare tufis si copac, in dric si in capela.

Iarba inalta, decolorata, prin care umblau incoace si-ncolo oamenii in uniforma, crestea din piepturile mortilor care fusesera ingropati in pamantul nisipos. Vantul purta pana la ea injuraturile oamenilor, dar mai ducea ceva: numele ei.

“Elena, stim ca va ascundeti aici! Sigur va e foame si sete, avem apa. Nu puteti sa supravietuiti aici singura. Boala o sa se tot inrautateasca. Fiti cu judecata!”

“Elena, a strigat altul, avem ordin sa va impuscam daca va gasim si va impotriviti! Dar daca veniti de buna voie nu vi se-ntampla nimic.”

Apoi vantul si-a schimbat directia si n-a mai auzit decat tipatul pescarusilor. S-a gandit la tradarea Aurei.

Daca Petru nu mai venea, nu mai avea nici un rost sa astepte in Sulina. Si-a ascuns petele sub imbracaminte pe cat era cu putinta, si a pornit spre debarcader inca inainte de rasaritul soarelui. Spre mirarea ei, a reusit sa urce fara greutate pe nava postei. In timp ce vaporul trecea pe langa casele de pe chei si soarele colora in rosu apa fluviului, ea nu banuia ca n-avea sa se mai intoarca niciodata la Sulina.

La Crisan a cautat-o pe Baba, dar aceea isi petrecea acum aproape tot timpul in coliba de pe lacul Bogdaproste. Mama a cumparat doua sticle de rachiu si a daruit una unui pescar ca s-o duca pana acolo. A coborat chiar in fata cocioabei, dar pescarul s-a impotrivit sa vina pe uscat si i-a promis c-o asteapta afara, pe lac. Cand a intrat in coliba intunecoasa si a vazut trupul batranei prabusit, amortit de alcool, mama s-i a zis ceva ce avea sa-si repete de nenumarate ori in deceniile urmatoare: “Nu am voie s-o ating.”

A gasit intr-un colt niste hartie de ziar si si-a infasurat-o pe mana, api a zgaltait indelung trupul sfrijit. Baba s-a ridicat intr-un cot, tinand cealalta mana la ochi, ca sa poata vedea mai bine.

“Sfanta Fecioara, unde sunt? Sunt in iad?”

“Dumneata, nu, a raspuns mama. Ti-am adus rachiu. Astept afara. Am nevoie de ajutorul dumitale.”

Cand a iesit in cele din urma, clatinandu-se, batrana a aratat spre pescarul de pe lac.

“El te-a adus aici? Astia nu tin la mine. Le e frica de mine si atat. Vin numai cand au nevoie, iar pe la spatele meu isi fac cruce, de parca as fi diavolul. Si-a indreptat privirea spre mama si a cercetat-o atent. Facea eforturi sa-si aduca aminte, apoi fata i s-a luminat:

“Da, te stiu. Esti fata care voia in America. N-ai reusit? Acu’ vrei banii inapoi? Ai ghinion, nu mai sunt.”

“Nu, nu de asta am venit.”

“Unde-i rachiul?”

“Am pus sticla acolo pe pamant.”

„De ce acolo?”

„N-am voie sa mai ating nimic.”

„Dar ai atins sticla.”

„N-am voie sa mai ating pe nimeni.”

„Dar pe mine m-ai atins.”

„Nu mai stiu de mine.”

„Privirea batranei a devenit mai taioasa. A facut cativa pasi spre sticla de rachiu si a plescait, de parca ar fi controlat deja in gand calitatea continutului. Dar s-a oprit nehotarata in fata ei.

„Cine ti-a zis asta?”

„Doctorul. Zice ca nu se mai poate face nimic.”

Barbia mamei tremura, apoi a izbucnit in plans.

„Dumneata esti ultima mea speranta. Ajuta-ma!”

„Nu pot. Asta nu poate nici un om. Pentru ce ai tu doar Dumnezeu sau diavolul sunt raspunzatori. Mama ta a trimis prea tarziu dupa mine sau idiotul a fost prea incet. Oricum, descantecele mele nu te-au mai putut ocroti. Te-ai nascut neocrotita. Asta e. Aici nici Baba nu mai poate sa faca ceva.”

„Dar ceva trebuie sa se mai poata face” a zis mama deznadajduita.

„Ai doar trei posibilitati. Fie te bagi in apa si te ineci, fie te predai si ei te duc in colonia leprosilor, de unde nu mai iesi; fie iti cauti in Delta un loc retras, unde incerci sa supravietuiesti, cum am facut eu aici. Esti tanara, viata nu s-a terminat, chiar daca asa pare acum.”

SPECIFICATII

Traducere Traducere din germana Mariana BARBULESCU
An aparitie 2018