La rasarit de Eden de John STEINBECK  

DESCRIERE

John STEINBECK    |    La rasarit de Eden

POLIROM, 2015

Colectia POLIROM, Top 10+ - Capodopere ale literaturii de pretutindeni intr-o colectie a celor mai indragite bestselleruri

Traducere din limba engleza si note de Any FLOREA

||||

Extras din capitolul I, (2)

Asa arata lunga vale Salinas. Istoria ei era aceeasi ca a intregului stat. La inceput au trait acolo indienii, o rasa inferioara lipsita de energie, inventivitate sau cultura, un popor care se hranea cu omizi, lacuste si raci, prea lenes ca sa vaneze sau sa pescuiasca. Mancau ce gaseau de-a gata si nu cultivau nimic. Pisau ghinda ca sa faca faina. Chiar si felul de a se razboi era o pantomima lesinata.

Apoi venira exploratorii spanioli, aspri si uscati, hrapareti si realisti, avizi de aur si de Dumnezeu. Colectionau suflete la fel cum colectionau bijuterii. Isi insuseau munti si vai, rauri si intinderi intregi, asa cum un om capata in zilele noastre dreptul la terenuri de constructie. Acesti oameni duri si uscati circulau fara odihna pe coaste si in vale. Unii dintre ei se asezau pe pamanturi intinse cat un principat, daruite de regii spanioli, care habar n-aveau ce dar facusera. Acesti primi proprietari locuiau in asezari feudale saracacioase. Iar vitele lor umblau libere si se inmulteau. Din cand in cand, proprietarii taiau vitele pentru piei si grasime, iar carnea o lasau vulturilor si coioitilor.

Cand spaniolii au venit prin aceste locuri, a trebuit sa dea nume la tot ce vedeau. Aceasta este prima datorie a unui explorator – o datorie si un privilegiu. Ca sa poti trece ceva pe harta desenata de mana, trebuie sa-i dai un nume. Fara indoiala, erau oameni religiosi, iar cei care stiau sa scrie si sa citeasca, cei ce tineau cronicile si desenau hartile erau tocmai preotii aceia aspri si neobositi care mergeau alaturi de soldati. In felul acesta, primele nume de locuri au fost nume de sfinti sau de sarbatori religioase care se praznuiau in timpul popasurilor.

3150 9 5

Extras/ Partea intai – Capitolul 1 – (1)
Valea Salinas este situata in California de Nord. E o vale lunga si ingusta intre doua siruri de munti, iar raul Salinas serpuieste in meandre prin  mijlocul ei, pana se varsa in cele din urma in golful Monterey. 
Imi amintesc numele pe care le dadeam in copilarie ierburilor si florilor necunoscute. Imi amintesc locurile in care puteam gasi broaste si ora la care se desteapta pasarelele vara, ce parfum aveau copacii si anotimpurile, cum aratau, cum mergeau si chiar cum miroseau oamenii. Memoria mirosurilor e foarte bogata.
Imi amintesc ca muntii Gabilan din partea de rasarit a vaii erau munti luminosi si veseli, plini de soare si frumuseti, parca te imbiau si-ti trezeau dorinta sa te cateri pe colinele lor calde, la fel cum doresti sa te cateri in poala unei mame mult iubite. Erau niste munti care te chemau cu dragostea lor de iarba parjolita. In partea de apus, se inaltau spre cer muntii Santa Lucia, care desparteau valea de mare, intunecati si morocanosi – neprietenosi si primejdiosi. Intotdeauna am simtit in mine o teama de apus si o dragoste pentru rasarit. Ce-mi trezise asemenea simtaminte n-as putea spune, poate doar pentru ca dimineata venea de peste varfurile muntilor Gabilan, in timp ce noaptea navalea de pe crestele muntilor Santa Lucia. Poate nasterea si moartea zilei au jucat un rol in sentimentele mele fata cele doua siruri de munti.