La centenar. Recitind secolul Romaniei Mari - Ioan Stanomir

DESCRIERE

Ioan Stanomir  |  La centenar. Recitind secolul Romaniei Mari. 

HUMANITAS, 2018. 

Extras din Capitolul Intoarcerea din Rai – Sangele (p. 96)

Intervalul dintre septembrie 1940 si august 1944 este unul al sangelui, al razboiului si al delirului antisemit. Disparitia Romaniei Mari (o Romanie Mare care nu se va mai recompune teritorial niciodata, lasand in urma ei doar un spatiu al memoriei) pune in miscare imensul potential de resentiment ce conduce nu doar la disparitia carlismului, ci si la ivirea altor forme mesianice si sangvinare de exorcizare a pacatelor natiunii. Statul national-legionar si dictatura antonesciana sunt epilogul sumbru al epocii interbelice. Firele actorilor ce modeleaza destine duc spre acel timp. Ura care ii anima, obsesiile care ii bantuie sunt cele produse in lungul armistitiu dintre cele doua razboaie mondiale. Dincolo de diferentele de decor institutional si de mitologie, statul legionar si cel antonescian au in comun mostenirea dreptei radicale interbelice. Statul roman de dupa septembrie 1940 merge mai departe, cu inca si mai mare determinare., pe acest drum al discriminarii, barbariei si exterminarii. Metamorfoza politicii in actiunea de lichidare a unor intregi grupuri etnice este parte a sincronizarii cu Europa peste care flutura steagul german. Ceea ce proclama decretul-lege din august 1940 se infaptuieste metodic. Romania este a Romanilor. Comunitatea nationala este fondata de comunitatea de sange, biopolitica totalitara europeana avand un corespondent si in Romania, acolo unde se intalnesc intentiile eugeniste cu cele de curatare etnica. Individul este redat  comunitatii nationale, proclama propaganda: sclavia si incazarmarea sunt noile valori ale Romaniei autocratice.

Statul national-legionar si cel antonescian mobilizeaza, in formule proprii, himera regenerativa. Prabusirea Romaniei Mari e consecinta decaderii ce afecteaza statul si societatea. Menirea noilor regimuri este de a epura corpul natiunii de infectia care il macina, iar operatia chirurgicala este totalitara. Ca si in Franta de la Vichy, granita se va trasa intre cei ce predica o revolutie nationala mai degraba reactionar- corporatista si cei ce aleg calea, directa si escatologica, a revolutiei totalitare, inspirati fiind de modelul german. Clivajul este vizibil in practica si in ideologia celor doua ordini autocratice. Dictatura militara, preocupata de disciplina, ascultare si ierarhie, este pregatita sa ia parte la actiunea genocidara germana.  Legionarii ating, in scurta lor domnie de pana la rebeliune, un prag infricosator al intensitatii totalitare, hranit de energia lor milenarista. Lunile dintre septembrie 1940 si februarie 1941 ofera imaginea macabra a orgiei criminale asezate sub semnul fatidic al convocarii mortii. Revazute dupa decenii, scenele de mortificare colectiva din toamna lui 1940, scene vegheate de portretul lui Corneliu Zelea Codreanu, exprima potentialul suicidar al Legiunii. Curatarea Romaniei de dusmani reprezinta indeplinirea unui juramant. Recaderea in premodernitate, spre a relua formula lui Sorin Alexandrescu, obliga intreaga Romanie sa ia acest drum al crestinismului mutant, topit in aluatul religiei politice gardiste. Romania devine scena unei tragedii a razbunarii. Crimele legionare sunt ceremonialul menit sa impace duhurile ce sunt autenticii stapani ai Romaniei. Executiile extrajudiciare reprezinta retributia pe care Legiunea o pregateste celor care au actionat impotriva ei. Cei lichidati la Jilava sunt victime pe altarul lui Codreanu: rosul sangelui e culoarea in care Romania legionara se imbraca, sangele fiind semnul acestei noi Romanii. Omorurile sunt inscrise in logica premoderna a vendetei, dar sunt si manifestarea unei sensibilitati politice ce aspira la exterminarea adversarului. Asasinatele lui Nicolae Iorga si Virgil Madgearu incununeaza acest anotimp infricosator al crimei. Teroarea legionara o evoca pe cea nazista din Noaptea Cutitelor Lungi. Lista de dusmani e lunga, iar umbra lui Codreanu este spectrul a carui prezenta pune in actiune mecanismul barbariei. Regimul national-legionar stabileste si precedentul pe care democratia populara il va rafina, dialectic:  epurarea culturii si a educatiei de cei suspecti sau indezirabili este un element central din politica unui veritabil stat cu vocatie totalitara. Legionarismul aflat la putere are ambitia de a ocupa spatiul eliberat prin eliminarea concurentilor ideologici. Carierele unor Haig Acterian, Radu Gyr sau P.P. Panaitescu ajung, sub regimul legionar, in punctul lor cel mai inalt. Triumful este urmat, in cazul fiecaruia dintre ei, de prabusire, declasare, detentie ori