Jurnal de front de Corneliu GANCEVICI

DESCRIERE

Corneliu GANCEVICI

Jurnal de front. Din insemnarile unui medic in Razboiul de Intregire 1916-1919

Editura Meteor-Press, 2022

Extras/ p. 27

Imbarcat la Bucuresti-Triaj si ajuns la Craiova, am prima surpriza: in timp ce-mi luam in primire ambulanta in curtea Spitalului Militar, la Comapania I-a Sanitara, simt cum cineva ma prinde de brat; ma intorc si vad pe medicul locotenent Capitanovici. Tresar putin de bucurie, pentru ca mi l-am amintit din copilarie, cand trecea la spital dimineata, repede, repede, parca-l gonea cineva, el stand pe aceeasi strada cu noi.

Dar, vazand atitudinea lui misterioasa, mi-a disparut bucuria. „Vino-ncoace!” si in soapta ma intreaba: „Tu esti socialist?” Eu, perplex: „Adica vreti sa ma intrebati daca simpatizez miscarea.” Locotenentul: „Nu, eu vreau sa-ti vorbesc foarte serios, tocmai pentru ca te cunosc de mic copil si n-as vrea sa ti se intample ceva rau. Ai fost semnalat ca atare si te rog sa te feresti, sa nu spui vreo reflectie care ar putea fi interpretata gresit. E razboi si sa-ti tii gura, atat am vrut sa-ti spun.” I-am strans mana cu recunostinta si am plecat in fuga la ambulanta.

Extras/ p. 32

11 octombrie 1916

O zi splendida, cu soare cald si datator de viata. Ce ironie, imi spuneam, pe o asa vreme, sa stai sub ploaia de obuze, in loc sa prepari un doctorat sau sa te plimbi la sosea sau in Cismigiu. Si totusi, notez aceasta zi, 11 octombrie 1916, pentru ca sentimentele ce mi-au framantat intreaga mea fiinta nu au mai gasit imperechere pana astazi. Germanii, neputand sa ne impresoare, au incercat sa produca panica si au trimis o patrula puternica de ulani cu cap de mort la caiula, care s-au strecurat printre Divizia a V-a, care era la aripa stanga a noastra, si printre divizia sarbeasca, aceasta eroica divizie. Panica au produs-o in coloane si carutele fugeau care incotro apucau, dar si ulanilor li s-a infundat: sarbii i-au tocat de n-a ramas urma de ulan, doar cativa cai si harnasamentele... si erau cativa!