Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Rumanii fericiti de Cristian PREDA

0 opinii / Scrie o opinie
  • Cod produs:sc_000165
  • Editura: Polirom
  • 39,95 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Cristian PREDA

Rumanii fericiti

Vot si putere de la 1831 pana in prezent

POLIROM, 2021

Colectia Opus – Stiinte politice

Editia a II-a revazuta si adaugita

Extras/ p. 147
Ceea ce s-a intamplat dupa moartea lui Ferdinand a fost, de aceea, o stare haos politic. A contribuit la aceasta, in primul rand, regenta, alcatuita din trei personalitati foarte slabe: principele Nicolae (numit in ciuda opozitiei liberalilor, care ar fi vrut-o pe regina), patriarhul Miron Cristea si Gheorghe Buzdugan, presedintele Curtii Supreme de Justitie, un apropiat la lui Bratianu. Pe de alta parte, atat Iuliu Maniu, cat si Ionel Bratianu cautau sa traga foloase de pe urma situatiei create. Primul voia fie urcarea pe tron a reginei, fie revenirea lui Carol, in vreme ce liberlaii erau mai degaraba multumiti cu o regenta slaba, care le ingaduia sa-si pastreze intacta influenta asupra treburilor statului.
Instabilitatea s-a prelungit. La un moment dat, criza a devenit si mai grava: la moartea lui Gheorghe Buzdugan, in octombrie 1929, Maniu reuseste sa-l impuna in regenta pe magistratul Constantin Sarateanu, ales de camere cu 445 de voturi, celelalte optiuni mergand – intr-un scrutin fara candidaturi prestabilite – catre generalul Constantin Prezan (22 de voturi), principele Carol (noua voturi), Teofil Sauciuc-Saveanu (un vot), Nicolae Iorga (un vot), Andrei Radulescu (trei voturi), mitropolitul Balan (un vot). Ioan Scurtu, de la care am preluat cifrele , reaminteste ca Sarateanu era descris de un contemporan, Pompiliu Pop Muresan, astfel: [...]
 

Extras/ pp. 205-206

La sfarsitul anului 1947, tensiunea de pe scena politica sporeste, iar regele Mihai I este silit sa abdice. Din documentele diplomatice publicate recent reiese ca suveranului i s-ar fi propus trei variante:

a) poate sa ramana intreaga viata regele Romaniei, daca doreste sa se adapteze la evolutia „democratica” a tarii;

b) ar putea deveni, daca circumstantele o vor dovedi de preferat, presedinte al unei Republici romane;

c) va deveni, daca prefera, un simplu cetatean roman si va putea, in aceasta calitate, sa ramana in tara cat timp doreste.

Citind aceste optiuni, nu mai putem fi mirati ca tot regelui Mihai i s-a propus, in 1992, sa candideze la presedintie, pentru ca, mai tarziu, sa devina un simplu cetatean al republicii postcomuniste.

In noiembrie 1947, el a fost lasat sa plece din tara pentru a participa la nunta reginei Angliei, pentru ca nu cumva, spunea Groza, „sa creada lumea ca ar fi prizonier”. [...] Santajat cu uciderea a o mie de studenti si temandu-se ca el insusi va fi asasinat, Mihai I a semnat abdicarea, un act care, la final, continea formula „las poporului roman libertatea de a-si alege noua forma de stat”.

Era 30 decembrie 1947. Consiliul de Ministri s-a reunit in aceeasi zi si a decis ca „poporul roman a dobandit libertatea de a-si cladi o noua forma de stat – Republica Populara”.

[...] Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe s-a adaptat, la randul sau, foarte repede noii situatii politice. El transmitea eparhiilor si parohiilor din toata tara urmatorul mesaj:

In urma abdicarii regelui Mihai I si pana la dispozitiile Sfantului Sinod, in toate formulele de pomenire a capului Statului la rugaciuni se vor intrebuinta cuvintele Inaltul Prezidiu al RPR.