Caiete III (1957–1972) de Emil Cioran

DESCRIERE

Cioran
C a i e t e  1957-1972
HUMANITAS, 2016
Cuvant inainte de Simone BOUE
Traducere din franceza de Emanoil MARCU si Vlad RUSSO
Pret 99,00 Lei
 

Vreme de cincisprezece ani (1957-1972), Cioran a umplut treizeci si patru de caiete cu insemnari. Ele au fost gasite dupa moartea autorului de Simone Boué, prietena sa de o viata, si au fost publicate, in 1997, la Gallimard. Nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, desi numeroase insemnari sunt datate. Ne gasim mai degraba in fata unui „laborator" de incercari pentru carti ulterioare.

Oricum, se regasesc in aceste Caiete toate obsesiile si toate imprecatiile lui Cioran, toate furiile si toate regretele sale, exprimate intr-un stil a carui exactitate nu e cu nimic mai prejos de aceea pe care o cunoastem din eseuri si aforisme. Cateva „personaje" revin frecvent in insemnari: Ionesco, Michaux, Beckett sau Noica il determina pe acest mizantrop sa-si dezvaluie nebanuitele resurse de prietenie; altele, anonime sau desemnate doar prin initiale, ii provoaca obisnuitele rabufniri de sarcasm. Nu alta voce razbate, asadar, din aceste Caiete, ci modulatiile glasului inconfundabil al ultimului moralist al veacului trecut.

Editia Humanitas a Caietelor lui Cioran apare in trei volume.

Extras/ 
12 decembrie Concert Varese, la Gaveau/ pp. 291-292
Muzica ce prefigureaza si comenteaza „epoca atomica”. Admirabila viziune a sfarsitului de lume. Arta, nu filozofia, e aceea care simte amenintarile ce planeaza asupra speciei noastre. Aidoma speciei, nici ea (arta) nu pare sa se bucure de-un viitor trandafiriu. De altminteri, in halul in care a ajuns, cum ar putea putea oare sa evolueze? Catre ce? ramane, ca solutie, doar explozia.
Traiesc ceasuri, ba chiar zile de usoara euforie. Ele trec intre gand si absenta gandului. Te obisnuiesti cu toate, suporti, orice si, minune!, te suporti pe tine, nu mai incerci dezgustul pentru ceea ce esti.
Vioara (ca si sonetul) apartine trecutului. Acum este la loc de cinste periferia orchestrei de odinioara: toba, trompeta etc.
Pentru sentimente subterane e nevoie de instrumente pe masura.
14 decembrie
Avantajul de a asculta o lucrare fara sa participi la ea este ca-i poti studia la rece arhitectura. Aseara, absolut incapabil sa simt ceva, am utrmarit Mesia, ca si cum ar fi fost vorba de o constructie formala. Asa ar trebui citite anumite opere, sau mai degraba recitite ca sa vedem daca intaia oara n-am fost indusi in eroare de emotie.
Sfintenie si exhibitionism. Stalpnicii. Scriitorul este un stalpnic mirean.
Obsedat cum sunt de Destin, ma simt mai aproape de Antichitate decat de crestinism (din care nu accept decat ideea pacatului originar).
H.M. despre mescalina. Cate carti a scris despre asta, patru, cinci, sase? Se impune aici vorba lui Voltaire: „Cheia plictisului e sa vrei sa spui tot.”