Ion IOANID | Inchisoarea noastra cea de toate zilele, vol. I

DESCRIERE

Ion IOANID    |    Inchisoarea noastra cea de toate zilele

HUMANITAS, 1999, 2000, 2002, 2013

Colectia Memorii – Jurnale

Volumul I – 1949, 1952 – 1954

||||

Extras – A DOUA ARESTARE, IULIE 1952. LA INTERNE

Un individ se prezinta la usa legitimandu-se si o invita pe prietena mea N.Z. (care fusese arestata cu mine in 1949) sa mearga sa dea o declaratie la Securitate. A asteptat-o afara la usa, pana cand s-a imbracat. In acest timp ea m-a pus la curent cu ce se intampla. Dupa ce a plecat cu securistul, am iesit si eu din casa si i-am urmarit de la distanta, fara sa fiu vazut. Am mers pe jos pana pe str. 11 iunie si aproape de coltul cu Calea Rahova au intrat pe o poarta in curtea unei case boieresti, inconjurata cu gard de fier. Pe partea interioara a zabrelelor gardului era fixata tabla ondulata, care impiedica vederea in curte. Mai tarziu aveam sa aflu ca aceasta curte comunica cu cladirea fostei Primarii a sectorului Trei Albastru de pe Calea Rahovei, care devenise sediul Securitatii. Nevrand sa risc sa fiu vazut, m-am intors acasa si am asteptat. Cam dupa doua ore, prietena mea s-a intors. Mi-a povestit ca a fost introdusa intr-un birou unde un sublocotenent de securitate, foarte amabil, a poftit-o sa ia loc si i-a spus ca este vorba de indeplinirea unei simple formalitati, in legatura cu cele declarate de ea in 1949. In trei sau patru intrebari, pe care le-a formulat in acelasi timp si in scris, ofiterul a rezumat intreaga poveste care facuse obiectul anchetei de la Malmaison. Daca a batut la masina scrisoarea lui G. Boian, daca eu i-am dat scrisoarea, ce continut avea scrisoarea. Nici o vorba insa despre scrisoarea lui B. Ianovici. In dreptul fiecarei intrebari, la rubrica „raspuns”, scria: Da. Apoi, dupa ce a semnat in dreptul formularului unde scria „anchetator”, cu numele de Vasilescu, i-a dat sa semneze si ei. Dupa aceea s-a scuzat ca a deranjat-o, i-a deschis usa si a condus-o pana la iesire, asigurand-o ca e o simpla formalitate, care nu avea nici un fel de alte urmari.