Jutta RICHTER - Sa nu vinzi inger pazitor

DESCRIERE

Jutta RICHTER - Sa nu vinzi inger pazitor

HUMANITAS junior, 2020 – Bibliografie scolara

Editia a doua

Traducere din germana de Alexandru Al. SAHIGHIAN

Extras/

Uneori chiar trebuie sa plecam./ Acolo unde e vara./ Poate ca... undeva in sud./ Poate... la mare./ Pornim la drum si miroase a soare si vant./ Pornim la drum si miroase a peste, gudron si alge./ Pornim la drum si randunicile sunt pescarusi./ O cotim./ Iata gara./ Iar in spatele garii,/ stim sigur,/ in spatele garii se intinde marea.

Extras/ p. 7

Sunt si zile din alea bune.

De pilda, zilele de targ, cand la sfarsit negustorii isi impart marfa pe nimic. O lada de capsuni rascoapte. Sau bananele cu pete cafenii. Si pe urma mai sunt si carnatii fripti ramasi de la gratar, si nitica paine uscata.

In zilele bune, Corsaru si Nono se duc seara la rau si se-aseaza in nisipul de pe mal, acolo unde ard focuri micute. Focuri aprinse cu lemnul adus de ape. Ceva mai incolo stau ceilalti. Peer Chelbosu si Johnny-Muzicuta, Ilse Roscovana si Hein Schoop cel cu ochi de sticla. Dar cu de-alde astia Corsaru nu vrea sa aiba nimic de-a face. Astia-s boschetarii, bautorii de trotil, chistocarii, piratii malurilor.

„Nu suntem noi dintr-astia, Nono. Noi, nu!” zice Corsaru.

Intre ei se afla lada cu capsuni rascoapte. Si pungile de plastic. Doua pungi pline ochi cu toate lucrurile Corsarului. Corsaru isi pazeste pungile ca pe ochii din cap. Nimeni n-are voie sa vada ce-i in ele, nici Nono.