Jurnalul unei fete greu de multumit. Editie integrala

DESCRIERE

Jeni ACTERIAN - Jurnalul unei fete greu de multumit

HUMANITAS, 2015, 2025

Colectia memorii | jurnale

Editie integrala

Editie ingrijita, traduceri din franceza si engleza, prefata si note de S. SKULTETY

Extras/ Prefata – Les beaux restes. Scurt istoric al manuscrisului

[...] Cenzura fratelui - asumatele sale pia silentia – raspundea nevoii de redimiensionare a aspectelor cu trimiteri politice (admiratia autoarei-studente fata de profesorul Nae Ionescu) si de atenuare a impactului unor tuse socotite de el prea severe in descrierea anumitor persoane/ personalitati „incondeiate” de autoare in Jurnal.

Extras/ 28 august [1933], seara

Am vazut doua filme. Asta devine singura mea satisfactie: cinematograful. De ce? Prostii. Cat sunt intr-adevar de nesabuita! Niciodata nu voi gusta din aceasta satisfactie, deoarece ma cheama Acterian, pentru ca am corp[ul pe care il am] si pentru ca locuiesc pe strada Cap[itan] Preotescu nr. 22, la familia Acterian, care a avut onoarea de a ma aduce pe lume... degradant. Pfui!...

Extras/ 10 ianuarie [1939]

l-am vazut sambata si l-am vazut si aseara si inca nu stiu daca sunt indragostita sau nu de el. nu mai pot face nimic altceva decat sa flanez. Lucrarile nu le-am inceput inca si vacanta e pe terminate. Azi am citit, dimineata, Intunecatul April si am remarcat ca Emil B[otta] are obsesia „inecarii”, ca mine.

Extras/ Balcic, luni, 8 august 1939

Lenevie si pasivitate din plin. Trait organic de atata vreme, incat imi vine greu sa imaginez inceputul chinului citadin. Orice efort intelectual imi produce (ca intotdeauna la Balcic) o infinita scarba. Cuvantul este just: „scarba”. Fost la moara. Povestea se repeta. Cred ca, in fond, nu e decat o foarte neclara nostalgie de viata la tara. Intre vaci, porci, cai si fan, poti, intr-un oarecare fel, sa-ti ingropi capul de biet om nenorocit, „intr-un oarecare fel” care certific ca e preferabil celorlalte. E cel putin ingroparea in lumina si sanatate. Deviza omului inteligent ar trebui sa fie  „cat mai departe de oras si civilizatie”. N-am vocatie de om de cultura. Cred, de altfel, ca n-am nici un fel de vocatie, dar chestiunea asta nu ma deranjeaza deloc. Chiar as spune ca nu ma intereseaza.