George CIORANESCU si exilul romanesc - Documente din arhiva Fundatiei Regale Universitare „Carol I”

DESCRIERE

George CIORANESCU si exilul romanesc - Documente din arhiva Fundatiei Regale Universitare „Carol I”

Institutul Cultural Roman – Bucuresti, 2007

Introducere de Matei CAZACU

Editie de Matei CAZACU si Chrisula STEFANESCU

Extras din Introducere

La 16 februarie 1949, Mircea Eliade scria in jurnalul sau parizian:

„Intrunire in camera mea de hotel (Hotel de Suede) a 15 intelectuali si studenti romani. I-am invitat pentru a discuta chestiunea urmatoare: Suntem sau nu de acord ca astazi, si in special maine, <<intelectualul>>, prin faptul ca are acces la concepte, este si va fi considerat advesarul numarul unu, si ca istoria ii incredinteaza (ca de atatea ori in trecut) o misiune politica? In acest razboi de religii in care ne aflam, adversarul nu se sinchiseste decat de <<elite>> care, pentru o politie bine organizata, prezinta avantajul de a fi suprimate cu destula usurinta. Prin urmare, <<a face cultura>> astazi este singura politica eficace la indemana exilatilor. Posibilitatile traditionale au fost rasturnate pe dos: astazi nu mai sunt politicienii cei care se afla in centrul concret al istoriei, ci savantii, <<elitele intelectuale>>. (Lunga discutie pe care va trebui s-o rezum intr-o zi)”. 

[...] Regele Mihai fusese silit sa abdice si sa paraseasca tara, , frontierele erau ermetic inchise, iar in interior experienta comunizarii era in toi: nationalizarea intregii economii si suprimarea proprietatii private, reforma invatamantului de clasa, desfiintarea Academiei Romane, inceputul colectivizarii agriculturii, desfiintarea Bisericii Greco-Catolice si marginalizarea Bisericii Catolice. Organele de represiune – Militia si Securitatea nou create – erau organizate dupa modelul sovietic si intesate de consilieri veniti de la Rasarit, iar distrugerea burgheziei in calitate de clasa sociala era in plina desfasurare.

[...] Devenea astfel tot mai evident ca rezistenta ideologica la comunism nu mai era posibila in Romania si ca elitele destarate aveau responsabilitatea organizarii ei in exil.

[...] Ideea reinfiintarii Fundatiei „Carol I” apartine regelui Mihai care cerea acest lucru Comitetului National Roman printr-o scrisoare din 18 noiembrie 1949, oferind, impreuna cu Regina, un fond de 1500 de franci elvetieni. Fundatia a fost astfel redeschisa oficial la 15 februarie 1951, desi primele conferinte au fost organizate sub egida ei incepand cu 4 decembrie 1950.