Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

EDUCATIA LA CENTENAR - Idei. Institutii. Personalitati

0 opinii / Scrie o opinie
  • 49,95 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Laurentiu SOITU, Steliana TOMA, IOan NEACSU, Liliana ROMANIUC (coordonatori)  |  EDUCATIA LA CENTENAR - Idei. Institutii. Personalitati

POLIROM, 2018

||||

Extras din Laurentiu Soitu – Continuitatea nu este o optiune, este conditia fiintarii

Continuitatea educatiei o intelegem ca fiind fireasca, daca se reinnoada firul romanesc innobilat de Haret cu normalitatea legii si a aplicarii ei. Ciudateniile apar atunci cand se vorbeste despre valori invocandu-se relativizarea lor, cand se da haina otravita ideilor ce instaureaza dominatia “corectitudinii” incorecte – prin rationamente cu premise false si efecte contrarii intentiei declarate. Negarea continua a valorilor fundamentale nu a devenit o negare a negatiei. Asistam la intarirea negarii sub forme noi, cu efecte mult mai perverse – in exprimarea sociologilor.

Afirmatia poate genera deja suficiente reactii. Pe de o parte, ale aparatorilor si/ sau ale celorlalti; pe de alta parte, apare continua intrebare: cum de s-a ajuns aici?! Desigur, nu intr-o zi sau intr-un an. Nu prin „revolutia“ de peste noapte, menita sa faca nefacutul. In timp, cu destula rabdare, diabolica, si profitand de neatentia celor cu lacune in educatie. Luam ca exemplu aparent nevinovata idee a parentingului. Cat de sonor este acest termen: parenting! Nu l-am tradus, nu i-am zis pe romaneste! Asa de cuceriti am fost de termenul englezesc, incat parinti si profesori laolalta au trecut cu vederea mesajul principal: “Suntem ultima generatie de copii care au ascultat de parintii lor!”. Putini au reactionat prompt, puternic. Anii au trecut, cei cutremurati am ramas pe ganduri, am inganat ce parea mai bland din cele multe spuse in carti ce se repeta si efectele se vad: parinti impacati cu “Asa o fi!”, copii instruiti sa uite ca mai au parinti.

Parenting, shopping, clubbing stau pe acelasi plan, cu diferenta ca primul e rostit mai rar! “A parinti”, in adevaratul sens, e mai mult decat a supraveghea, a aproviziona cu cele trebuimcioase – bani, alimente, produse de “top”, de firma. A fi parinte trece dincolo de relatia de sustinere, ajunge in locurile in care nimic altceva nu conteaza, unde suferinta unuia este prilej de intarire  pentru celalalt, unde nefericirea cuiva din familie devine forta comuna pentru nadejde ferma. Atunci, fiecare simte cat de mult ii pasa de ceilalti, cat de mult conteaza el in viata, sufletul, actiunile si rugaciunile celorlalti, cat de reala si de puternica este legatura lor. O suma de bani, o haina, o paine chiar vor sta marturie solidaritatii. Strangerea de mana, aciuarea la pieptul parintelui alunga toate relele prin depasirea impreuna a “incercarilor” – venite, parca, special sa ne spuna taina iubirii.

Daca noi, profesorii de aici, in loc de “parenting”, ziceam “a parinti”, atunci aparea in minte mult mai des ideea ca aceasta grija este foarte veche. “Parintirea” – ca sa fim consecventi traducerii exacte – trece granita membrilor familiei in istoria educatiei. Din Antichitate pornesc si radacinile ivirii unui alt Parinte. Daca am uitat cumva modelul hristic prin postmodernismul autorelativizant, traditia nu il poate ignora pe Parintele comunitatii, preotul.

SPECIFICATII

An aparitie 2018