Despina Skeletti-Budisteanu | Exilat in libertate

DESCRIERE

Despina Skeletti-Budisteanu   |   Exilat in libertate

Editura EIKON, 2018

||||

Extras din Introducere

Drept introducere in aceasta a patra carte a mea, scriu, pe scurt o chintesenta a ei, din care sa reiasa atat preocuparile mele esentiale cand am conceput-o, cat si faptul ca am evidentiat de ce viata copilului meu a fost altfel decat viata oricarui alt copil de atunci al Tarii romanesti. Despre cele prin care a trecut familia mea, am scris multe in primele mele carti publicate, incepand din 2013 la Bucuresti: DESCENDENTI CONDAMNATI, BOIERII MEI SI EUROPA si SERTARELE CU SECRETE, asa ca nu ar mai avea rost sa mai insist aici, mai ales ca am sperat ca cititorii interesati de scrisul meu vor avea aceste trei carti la dispozitie, ca sa poata usor sa desprinda adevarul vadit, dar ascuns, al acelor vremuri. Sper insa acum ca se vor mai ivi si cititori noi atrasi mai ales de cursul vietii fiului meu, Bogdan, care a trait din plin toate persecutiile comunistilor, dar le-a inregistrat si perceput alaturi de prietenii lui, colegi din prima zi de scoala pana la ultima, dupa trecerea examenului de bacalaureat. Ca mama a lui am incercat sa imbin capatul firului care pornea de la originile noastre „nesanatoase” cu celalalt capat al realitatii vremurilor comuniste in care am fost atunci obligati sa traim. Alaturi de sotul meu si de mama mea cu care am impartit toate greutatile de atunci, am considerat ca este inutil atunci pentru dezvoltarea lui, sa ia contact indeaproape cu felul nostru de a gandi si suferi atunci din cauza lor. Ca sa fie exact inteleasa aceasta idee a mea, voi face o revenire scurta asupra punctelor principale care au marcat cu un varf de fier rosu momentele grave ale existentei familiei noastre.

Eu, autoarea, la aniversarea a 65 de ani a fiului Bogdan Petru. Nascuta in 1930, dupa tata, dintr-o familie de vechi boieri romani din Arges, iar dupa mama lui, din vechi boieri olteni. Mama mea de cetatenie italiana, dar si dintr-o mama de cea ma veche spita moldoveana. Sotul meu, Vlad Skeletti, vechi boier moldovean, cu mama descendenta din voievozii, care au condus atat Tara Romaneasca cat si Moldova si tatal descendent din vechi boieri moldoveni. De la stramosii mei si pana la ai lui toti oameni de frunte, care au muncit si luptat de secole pentru tara, ca militari pana la cele mai inalte grade, magistrati, politicieni conservatori, mari mosieri, constructori, ctitori de biserici, voievozi ai tarilor romanesti.

Pe viitorul meu sot l-am cunoscut din frageda tinerete, dupa ce avusesem o copilarie frumoasa. Destinul a vrut ca tocmai cand a izbucnit iubirea noastra, sa inceapa cea mai oribila perioada politica din istoria tarii noastre, adica instalarea oranduirii comuniste. Din cauza originilor noastre „nesanatoase”, am fost amandoi imediat supusi pe toate planurile existentei noastre la gravele persecutii la care erau expuse familiile asemanatoare din elita de atunci a tarii. Deci anii cei mai frumosi ai unei dragoste de tinerete s-au petrecut numai in intuneric, panica, teroare si ascunzisuri. Arestarea omului pe care il iubeam s-a adaugat unui sentiment obsesiv de oprimare pe care eram obligata de o societate plina de ura, sa-l traiesc singura, fara nicio perspectiva de schimbare. Reactia fulgeratoare si salvatoare a fost ca m-am maritat cu primul, care a avut interesul sa ma ia. Voia sa-si schimbe propria lui viata de care era nemultumit. Am crezut ca daca il cheama Popescu, este inginer, are bani si imi propune o casatorie de interes, asta va rezolva toate problemele si ma voi mai linisti. N-a fost asa din niciun punct de vedere, ci dimpotriva. Dupa un an, Vlad a fost eliberat. Eu eram maritata. El s-a insurat cu alta. Nici unul, nici altul nu am suportat situatia ca atare si am continuat sa ne iubim pe ascuns. Era singura noastra „scapare” in situatia de atunci.

Dupa doi ani l-am avut pe Bogdan. Restul despre noi se poate citi in toate cele trei carti ale mele. Anii treceau. Am rupt amandoi primele casatorii. Copilul crestea.