DESCRIERE
Sfantul Ioan Gura de Aur | Cele sapte cuvantari encomiastice in cinstea Apostolului Pavel.
Doxologia – Iasi, 2016.
Colectia Traduceri – 14.
Traducere din limba greaca veche, studiu introductiv si note – Alexandru Prelipcean.
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Extras din A cincea cuvantare
(4) Ceea ce spun mereu despre el nu voi inceta niciodata sa spun. A fost ca nimeni altul: cand s-a gasit intre atatea lucruri potrivnice, [nici un om] nu a putut sa le schimbe in folosul sau, cum a facut [Pavel], cu aceeasi precizie. Nimeni, asadar, nu si-a dorit atat de mult viata actuala, nici macar din cei care o iubesc cu patima; nimeni nu a dispretuit-o atat de mult, nici macar dintre cei ce doresc foarte mult sa moara. A fost atat de curat fata de orice dorinta si fata de niciun bun din lumea aceasta nu a fost atasat, ci totdeauna judeca dorinta sa cu vointa lui Dumnezeu. Si altadata spune ca viata aceasta ii este mai de trebuinta decat impreuna-vietuire si impreuna-vorbire cu Hristos; altcandva, din nou, spune ca viata de aici este insuportabila si impovaratoare, incat suspina si se grabeste sa fuga din lumea aceasta. Isi doreste, asadar, numai pe acestea care-i aduc castigul cel dupa vointa lui Dumnezeu, dincolo de faptul ca acestea erau uneori potrivnice faptelor de mai inainte. Intr-adevar a fost un om felurit si cu multe chipuri, fara sa devina fatarnic; Doamne fereste, un asemenea lucru! Ci, fiindca el insusi facea toate, cate impunea nevoia predicii si mantuirii oamenilor, urma si prin aceasta modelul Domnului sau.
(5) Fiindca si Dumnezeu Se arata ca om, cand trebuia sa Se arate astfel. Si in trecut S-a aratat si in foc, cand vremea o cerea; uneori sub chip de soldat, altadata sub chip de batran, uneori sub chipul adierii, alteori ca drumet si ca om adevarat, si astfel nu a fugit nici de moarte. Cat priveste ultima, cand spun ca trebuia sa moara, nimeni sa nu considere ca lucrurile Il obligau, ci numai iubirea Sa fata de om. Uneori sta pe tron, iar altadata pe Heruvimi. Si toate acestea le facea in acord cu planul Sau mantuitor. Pentru aceasta si spunea prin gura Profetului [Osea]: “Eu am inmultit vedeniile si, prin profeti, am vorbit poporului”.
(6) Astfel si Pavel, urmand modelul Domnului, nu ar putea sa fie osandit, fiindca uneori se purta ca iudeii, iar alteori ca un strain fata de Lege. Uneori respecta Legea, iar alteori o dispretuia; uneori era devotat vietii acesteia pamantesti, iar alteori o desconsidera; uneori cerea bani, iar alteori si pe acestia pe care ii avea ii dadea inapoi. Aducea jertfa si se tundea, iar, apoi, pe cei ce faceau asta, ii condamna. Uneori accepta taierea imprejur, alteori o dezaproba.
Desigur, cele pe care le facea erau in opozitie unele fata de altele, insa vointa prin care se faceau acestea era in legatura si unita cu mintea insasi. Fiindca un [singur] lucru a urmarit: mantuirea tuturor ccelor ce-l vedeau si-l auzeau. Pentru aceasta, deci, uneori cuvantul lauda Legea, iar altadata o osandea. Si nu a fost nestatornic si cu multe feluri de a fi numai in cele pe care le savarsea, ci si in cele pe care le spunea. Pentru aceasta nu-si schimba parerea, nici nu se schimba pe sine insusi, ci, ramanand ceea ce era, se folosea de orice lucru la care ne-am referit in functie de nevoia de atunci. Sa nu-l osandesti, deci, pentru aceasta, ci, dimpotriva, pentru acestea mai cu seama sa-l lauzi si sa-l incununezi.
(7) Fiindca si pe doctor il vei vedea uneori ca el cauterizeaza rana, iar, altadata o lasa sa creasca; uneori foloseste bisturiul, iar altadata medicamentele; uneori ca interzice mancarea si bautura, iar alteori ca permite bolnavului consumul lor excesiv; uneori il inveleste pe bolnav de jur-imprejur, iar, alteori, pe cel ce s-a infierbantat mult ii porunceste sa bea un pahar plin cu apa rece. Si, totusi, nu-l vei invinui pentru schimbarile si alternativele sale continue in metoda [de vindecare], ci atunci, mai cu seama, vei lauda maiestria lui: cand il vezi ca foloseste cu curaj cele ce noua ni se par potrivnice si vatamatoare si ca garanteaza sanatatea noastra. Acesta este un medic priceput.
Si de vreme ce acceptam un medic care face astfel de lucruri contrare, cu mult mai mult trebuie sa acceptam sufletul lui Pavel, care se ofera in atatea moduri celor ce-l accepta. Fiindca cei ce sufera de boli sufletesti nu au mai putina nevoie decat cei ce sufera de bolile trupesti, in ceea ce priveste maiestria si ingrijirea [lor] corespunzatoare. Desigur, daca te apropii de ei dintr-odata, va pieri orice nadejde pentru mantuirea lor.
(8) Daca pe toate acestea le fac oamenii, de ce este de mirare ca Insusi Dumnezeu, Cel ce poate toate, foloseste aceasta practica a vindecarii si nu se adreseaza direct si dintr-o data noua? Fiindca Dumnezeu vrea sa fie din bunavointa noastra, si nu prin sila si constrangere. El Insusi a folosit o metoda, nu din cauza neputintei Sale, nici vorba de asa ceva!, ci din cauza neputintei firii noastre. Fiindca, desigur, lui Dumnezeu Ii este suficient sa faca un singur semn sau, mai bine spus, sa doreasca numai, si poate sa faca cate doreste. Noi, dimpotriva, din clipa in care am devenit stapani peste noi insine, nu suportam intotdeauna sa ascultam de El. Daca ne trage, deci, spre El impotriva vointei noastre, ne va lua ceea ce ne-a daruit, intelegand prin aceasta libertatea vointei. Dar, ca sa nu se intample aceasta, Dumnezeu a folosit numeroase mijloace.
