DESCRIERE
DANIEL LEMENI | “AVVA, SPUNE-MI UN CUVANT!”. DINAMICA INDRUMARII SPIRITUALE LA PARINTII DESERTULUI
EDITURA DOXOLOGIA – IASI, 2017
Editia a II-a revizuita si adaugita
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Extras din capitolul 3.2. Philosophia medicans sau functia terapeutica a filosofiei in perioada elenistica
3.3.1. Scoala filosofica: un iatreion spirituial
Asa cum am vazut in sectiunile anterioare, filosofia antica poate fi definita, grosso modo, ca un ansamblu de exercitii spirituale. Finalitatea interioara a acestor exercitii avea in vedere libertatea interioara (autarkeia), adica eliberarea sinelui din cadrele exterioare ale vietii in care acesta era angrenat prin griji, pasiuni si dorinte.
In acest context, subliniem faptul ca acel kathegetes din Antichitatea greco-romana se constituie ca operatorul modificarii de sine a ucenicului, ceea ce inseamna ca el devine mijlocitorul unei convertiri interioare a ucenicului sau.
Semnificatia etimologica a convertirii (gr. epistrophe; lat. conversio) semnifica o “schimbare de directie” a sufletului, schimbare care implica ideea unui retur la sine (convertere ad se). Convertirea filosofica presupune revenirea neincetata la sine insusi, si de aici, un intreg evantai de expresii corelative care pot fi asociate acestei “schimbari de directie”: blepe se (“priveste-te pe tine insuti”) sau observa te (“observa-te pe tine insuti”), se respicere (“a te privi pe tine”, “a-ti intoarce privirea spre tine insuti”), ad se recurrere sau ad se redire, se reducere in tutum, sibi vacare.
Toate aceste expresii ale convertirii ilustreaza dimensiunea existentiala a filosofiei elenistice, potrivit careia ea este ca o cale spre securitas. Aceasta inseamna ca ucenicul, operand in mod constant aceasta convertere ad se, va dobandi apatheia, pe care latinii au tradus-o prin impatientia.
In acest context, se desprinde o caracteristica esentiala a filosofiei antice, si anume virtutea ei terapeutica. In prefata cartii lui Andre-Jean Voelcke, La philosophie comme therapie de l’ame, P. Hadot surprinde cu o formula remarcabila caracteristica fundamentala a filosofiei: “Pentru sceptici, ca si pentru Wittgenstein, filosofia nu este decat o activitate temporara care permite accesul la o stare ulterioara, non-filosofica, unde nu mai exista niciun fel de probleme si unde ne putem regasi linistea interioara.”
